Constituția, proprietatea și Primăria Sucevei

Constituția României consfințește dreptul de proprietate, indiferent de mărimea sau dimensiunea ei, dacă e dobândită cinstit și legal, în plus fiind apărată și protejată de multe legi. Evident că în cazul unor atingeri ale dreptului la proprietate, fie ele făcute de persoane fizice sau juridice, intervine justiția. Oamenii simpli își pun mari speranțe în primărie, instituția menită să le apere interesele, să gospodărească o comunitate umană. Numai că, din păcate, aleșii unor primării (primari, viceprimari) ca și mulți funcționari se dedau actelor de corupție, de abuz în serviciu, fals și uz de fals etc. Exemplul cel mai recent este dat de Primăria Capitalei.
La Suceava este de multă vreme liniște. La prima vedere, se pare că toți lucrează cinstit, în interesul cetățenilor, care le asigură veniturile. Numai că, după o apucătură mai veche, mulți funcționari se consideră stăpâni, boieri ai orașului, și nu slujbași în serviciul populației. Primăria Sucevei are multe compartimente și direcții, care dacă se mobilizează puțin fac, într-o liniște olimpiană, abuzuri mai mari sau mai mici. Consilierii din primărie au, unii, probleme de rezolvat pentru părinți, frați, unchi etc. De votul lor are nevoie primarul pentru multele proiecte propuse.
Un cetățean al Sucevei, Samoilă Ungurian, locuitor pe str. Vișinilor nr. 3, s-a trezit la 25 de ani după ce s-a mutat la această adresă că are prea puțin spațiu în cei cinci ari cumpărați în 1990, pe care a ridicat două clădiri mari și alte mici anexe gospodărești, în care, fiind gospodar, crește păsări și porci. Drept consecință, a început să acționeze, nu singur, evident, ci cu ajutorul filial al primăriei și folosind acte cel puțin dubioase, pentru a muta în unghi latura de vest a terenului său în formă rectangulară. Aceste acte, care atestau că în partea de vest e vecin cu primăria și nu cu proprietatea familiei Pînzar Waltraude, moștenitoarea terenului de pe str. Narciselor nr. 5, i-au permis să intre în această proprietate privată (o evidentă tulburare de posesie), construind un gard cu aprobare de la primărie, prin autorizația de construcție nr. 216 din 14.07.2015. Conducerea primăriei sau salariații din domeniu nu au văzut (oare?) că în partea de vest a proprietății lui Samoilă Ungurian există o proprietate privată și nu spațiu public. Evident, toate actele sunt construite fals și acțiunea duce la uz de fals în justiție. Și dacă operațiunea a mers, după o lună și ceva a urmat o parte din etapa a doua: tăierea, în lipsă, de către angajați ai Direcției Domeniului Public a primăriei, a unui păr pe rod, plin cu pere, care a fost dat drept uscat în cererea adresată primăriei de același Samoilă Ungurian și amplasat, chipurile, tot pe teren public. În fapt, el era situat tot pe proprietatea familiei Pînzar, care este intabulată legal, prin mijloace GPS, iar în planul de amplasament apare ca vecin la est, cum e și situația de pe teren, Samoilă Ungurian. Poliția, anunțată, a venit, a constatat, ca și în prima etapă, și a promis că va înainta dosarul la Procuratură.
Dar credeți că toată echipa care orchestrează această acțiune, pregătind acapararea unui teren mai mare, prin deschiderea unui ipotetic drum care nu apare în actele cadastrale din ultimul secol, se sperie de mâna lungă a legii? Puțin probabil, după cum se comportă actorii acestui abuz incalificabil, care se acoperă cu multe hârtii ce poartă semnătura primarului. El, firește, nu le poate cunoaște pe toate, și de asta profită armata de funcționari și specialiști, inclusiv cei care, după tulburarea de posesie, taie copacii de pe proprietatea privată ocrotită de Constituție și de lege. Până când?
Ioan Pînzar