Constituția marțială a președintelui

La ceremonia militară de învestire în funcție a șefului Statului Major General, Gheorghe Marin, președintele Traian Băsescu a sugerat că România are două legi fundamentale, una pentru militari și alta pentru civili.
Pentru început, șeful statului a făcut apologia generalului Eugen Bădălan, împotriva căruia Direcția Națională Anticorupție a început urmărirea penală.
„Un militar din vârful picioarelor până în creștetul capului. Un om care nu a sărit nici o treaptă în evoluția militară: comandant de pluton, comandant de companie, șef de stat major de regiment, comandant de regiment, comandant de brigadă, comandant de armată, comandant al forțelor terestre, șef al Statului Major General. Puțini sunt aceia care au parcurs cu atâta onestitate cariera militară”, a apreciat Traian Băsescu.
Bădălan ar trebui să fie încântat de elogiul prezidențial, potrivit căruia a avut un cursus honorum demn de un general roman. Cel puțin parțial laudele adresate fostului șef al SMG sunt justificate din punctul de vedere al șefului statului, ținând cont de rolul său decisiv în înfrângerea lui Atanasiu.
Dar, mai mult decât atât, președintele și-a declinat el însuși identitatea cazonă. “Legea, Constituția sunt și mai exigente cu militarii decât cu orice alt cetățean al României. O respectăm, de aceea am luat măsura pe care am luat-o și ne ducem misiunea înainte”, a spus președintele. E adevărat că e posibil ca șeful statului să fie doar un civil solidar cu militarii, care a descoperit însă pluralul de majestate.
În plus, în opinia președintelui Băsescu, în România cetățenii sunt împărțiți în militari și civili, iar legile valabile pentru civili nu sunt întotdeauna aplicabile militarilor. Potrivit comunicatului de presă al Administrației Prezidențiale, «Președintele Băsescu a atras atenția asupra faptului că se poate ajunge la confuzii, la neînțelegeri întrucât “într-un fel judecă un civil – fie el un procuror, fie el și procuror militar – și altfel judecă generalul care are nevoie de un material care lipsește din armată”».
Adică un procuror militar nu “judecă” precum un general? Iar un procuror civil nu “judecă” nici atât? Să ne așteptăm la rechiziții forțate, pentru că un general “are nevoie de un material care lipsește din armată”? Oare Justiția ar trebui să poarte epoleți, în loc să fie oarbă?
Dincolo de aceste întrebări retorice, merită menționat că procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție este numit de președintele României, la propunerea ministrului Justiției, cu avizul consultativ al Consiliului Superior al Magistraturii.
În aceste condiții, procurorul DNA trebuie să fie „mirean”, „din vârful picioarelor până în creștetul capului”, ca să nu ia instinctiv poziția de drepți în fața șefului statului. În mod evident, principiul separației puterilor în stat are la Cotroceni culoarea kaki, iar Eugen Bădălan, cercetat pentru corupție, se bucură de protecția prezidențială.
Poate că DNA s-a transformat deja în cazarmă, de vreme ce a început urmărirea penală împotriva lui Eugen Bădălan în mod întâmplător exact la o zi după ce Teodor Atanasiu a fost suspendat din funcție, deși ancheta cazul Tofan de mai mult timp.
Cum este “respectată” Constituția și legea a deslușit, recent, și Constantin Degeratu, consilier de stat al președintelui la Departamentul Securității Naționale. Într-un interviu acordat revistei “22”, în luna august, fostul Șef al Statului Major între 1997-2000 a explicat de ce șeful statului nu a transmis Parlamentului Strategia de Apărare.
După ce a prezentat evoluția normelor în domeniu începând cu perioada Constantinescu, el a continuat: “La puțin timp după aceasta, s-a adoptat o Lege a planificării Apărării, în care a apărut o reglementare relativ bizară din punctul de vedere al articulării puterii în România, și anume, o prevedere potrivit căreia președintele era obligat ca, în termen de trei luni de la preluarea mandatului, să prezinte Parlamentului Strategia de securitate națională. Legea în cauză a fost modificată în anul 2002, ocazie cu care s-a prevăzut un termen de șase luni pentru prezentarea Strategiei și s-a stabilit cum trebuie scris un astfel de document, respectiv ce să cuprindă, concomitent cu schimbarea denumirii în Strategie de Apărare; chestiunea s-a regăsit mai târziu și în modificările aduse Constituției”.
Trecând peste faptul că actul invocat de Degeratu este Legea 473 din 2004 adoptat, prin urmare, după modificarea Constituției, trebuie remarcat că, potrivit lui Degeratu, președintele nu a trimis Parlamentului Strategia de Apărare, întrucât există “o reglementare relativ bizară din punctul de vedere al articulării puterii în România”.
Așadar, în opinia lui Degeratu, legile și Constituția nu sunt valabile pentru că sunt bizare!
E interesant că, potrivit “Regulamentului de organizare și funcționare al administrației prezidențiale București – 2006”, aflat pe site-ul Cotroceniului, consilierul de stat “coordonează redactarea proiectului Strategiei de securitate națională a României și, după adoptarea prin hotărâre a Parlamentului, prezintă modalitățile de punere în aplicare a prevederilor acesteia”. Probabil, și regulamentul e un document… „relativ bizar”.
Au mai rămas 38 de zile până la profesionalizarea Armatei României. Păcat că profesionalizarea clasei politice se amână sine die.
Comentariu de Alexandru Purcăruș