Conștiința și luarea deciziilor morale

Învățătura patristică ortodoxă abordează această problemă accentuând rolul conștiinței și al virtuții. Conștiința este facultatea sau capacitatea înnăscută de a face judecăți morale.
Vinovăția și rușinea sunt de obicei distinse în felul următor: simt vinovăție când fac o greșeală; simt rușine când eu sunt greșeala. Putem spune că ne simțim vinovați atunci când am încălcat anumite reguli acceptate de noi ca normative; pe când rușinea este vinovăția sporită și interiorizată până acolo încât mă condamnă pe mine însumi, și nu fapta mea.
În viața morală creștină, vinovăția ne ajută să discernem dacă am fost sau nu ascultători voinței lui Dumnezeu exprimată în poruncile divine. De cealaltă parte, rușinea poate fi atât pozitivă cât și negativă. Dacă săvârșesc o faptă prin care știu că încalc voia lui Dumnezeu exprimată în porunci, făcând acest lucru în mod liber, atunci rușinea este un răspuns potrivit: fapta mea îmi dezvăluie caracterul și pune la îndoială fidelitatea mea în calitate de „chip al lui Dumnezeu”.
Conștiința rămâne totuși vocea lăuntrică ce judeca acțiunile noastre și ne călăuzește, pas cu pas, spre dobândirea cât mai deplină a virtuților, care sunt calități morale prin care reflectăm în faptele noastre zilnice, compasiunea, dragostea și milostivirea lui Dumnezeu. Ea este capacitatea prin care ne recunoaștem datoria de a săvârși fapte considerate morale sau în conformitate cu voința divin. Deși conștiința este darul lui Dumnezeu, ea poate să greșească. Se pot săvârși fapte reprobabile „cu conștiința împăcată”.
De aceea, conștiința trebuie educată, iar această educație se dobândește în mare măsura prin tradiția ascetică a Bisericii: prin rugăciune, slujbele sacramentale, studiul biblic, etc. Sfântul Maxim descrie conștiința ca pe un prieten apropiat, care te sfătuiește „spre ce e mai bine”, ne dezvăluie voința lui Dumnezeu, ne apără și ne eliberează de influența stricăcioasă a propriilor noastre raționamente și sentimente sau „pasiuni”. Și mai surprinzător, Maxim descrie conștiința ca un avocat, care ne apără și ne dezvinovățește înaintea judecății divine.
– Judecățile noastre morale și faptele ce decurg din acestea, sunt făcute întotdeauna înlăuntrul Trupului viu al Bisericii
În altă parte, Maxim arată că educația conștiinței noastre se face prin dobândirea virtuților: „Cel care a dobândit virtuțile și s-a îmbogățit în cunoștința, privind de aici înainte lucrurile în chip natural, pe toate le face și le spune după dreapta judecată, nealunecând nicidecum de la aceasta. Căci după cum întrebuințam lucrurile cu dreapta judecată sau fără judecată, devenim virtuoși sau răi”.
Deși deciziile noastre morale trebuie luate în funcție de contextul sau situația noastră, aceasta nu înseamnă aderarea a o „etică contextuală”. În „etica contextuală”, criteriile pentru judecățile morale sunt oferite de situația însăși. În forma sa extremă, aceasta este o etică a relativismului, pentru că ia decizii pe baza unor criterii subiective precum „calitatea” vieții în discuție. Nu trebuie să uităm că morala absolută oferită de Sfânta Tradiție poate și trebuie tradusă si aplicată potrivit la fiecare situație dată.
Trebuie să spunem că nu luăm niciodată singuri deciziile morale. Judecățile noastre morale și faptele ce decurg din acestea, sunt făcute întotdeauna înlăuntrul Trupului viu al Bisericii. Prin botez noi devenim „întrupați” unul în celălalt, „mădulare unii altora” (Rom. 12, 5). De aceea, deciziile pe care le iau afectează sau influențează întregul Trup. Așa cum propria-mi păcătoșenie afectează întreaga comunitate eclesială, precum și familia și cercul meu de prieteni, la fel se întâmplă cu deciziile mele morale, care influențează, în bine sau rău, întreaga „comunitate a sfinților”. Aspectul pozitiv, este că mă pot baza pe ajutorul Trupului întreg în momentele mele critice, prin dragostea membrilor săi, prin grija, implicarea personală (acolo unde e nevoie), dar, mai ales, prin rugăciunea acestora.
Prin urmare, esența vieții morale creștine constă în predarea propriei noastre voințe voinței lui Dumnezeu. (www.crestinortodox.ro)