Constantin Oliviu Sebastian: „Flendurici”

„Flendurici” (ePublishers, 2013), cartea cu poezii pentru copii cu care debutează suceveanul Constantin Oliviu Sebastian, pare a fi un pretext pentru un „Cuvânt înainte – Pentru părinți și bunici”, prin care autorul atrage atenția că fără ingenuitatea copilăriei și fără ocrotirea acesteia lumea capătă un chip monstruos.
Realitatea vieții de zi cu zi se aseamănă tot mai mult „cu un diamant frumos și strălucitor, dar fals”
Conturând contextul cotidian, Constantin Oliviu Sebastian spune că parcurile au devenit niște „zone sumbre”, „lipsite de veselia copiilor”, betonul și asfaltul acoperă suprafețe tot mai întinse „mușcând nemilos din iarba și copacii care umpleau cu verdele lor sănătos orașele”, locurile de joacă pentru copii „s-au metamorfozat în adevărate capcane de metal și plastic”, realitatea vieții de zi cu zi se aseamănă tot mai mult „cu un diamant frumos și strălucitor, dar fals”.
În acest context în care „oamenii moderni au uitat sau refuză să se bucure de adevărata viață, refugiindu-se în spatele unor aparențe și capricii impuse de modă și de statutul lor social”, autorul acestei cărți ne îndeamnă să facem un efort pentru a ne retușa comportamentul și mentalitatea „pentru a asigura soarta plină de sevă sănătoasă a copiilor noștri”.
„Dacă am avea mai mult discernământ și responsabilitate în ceea ce facem – scrie Constantin Oliviu Sebastian – am putea dărui celor mici și altfel de bucurii ale vieții curățate de grosolănia manelelor, de libidoșenia dansurilor din buric, de înjurături și alcool, de fumul morbid al micilor fumegând pe grătarele de weekend și de anagramări și stâlciri verbale…”.
„Copiii știu întotdeauna să aleagă ceea ce este bun și pe placul lor”
„Fotografiile, revistele și emisiunile TV de proastă factură – scrie intrigat autorul cărții – desenele animate brutale și pline de monștri urâți și răzbunători, țăgările, alcoolul, anturajele dubioase, filmele nerecomandate, înjurăturile, chiulul, violența familială…pot schimba sau denatura iremediabil destinele celor care nu au vârsta spre a putea discerne și prelua tot ceea ce se petrece în jur”.
Concluzia este că trebuie să fim mult mai atenți față de copii, să le oferim cu cadru decent și – cu tact, răbdare și înțelepciune – să-i învățăm lucruri folositoare „stabilind noi criterii de viață și educație, mai sănătoase și mai eficiente”.
„Copiii – spune el – sunt angelici, puri, sinceri și direcți, nefiind atinși încă de pecinginea din jur. Ei știu întotdeauna să aleagă ceea ce este bun și pe placul lor”.
Vom vedea ce vor alege copii din povestioarele sale versificate („Povestea broaștei țestoase”, „Maidanezul”, „Greierele și Crăciunul”, „Birmaneza și vagaboanda”…), între care se detașează cea care a dat titlul cărții. Dar cine este Flendurici și care este povestea lui vor afla deopotrivă bunicii, părinții și copiii care vor răsfoi acestă carte ilustrată cu desenele autorului.