Consiliul Local Suceava a aprobat, ieri, acordarea unui ajutor de urgență de 20.000 de lei pentru fetița Larisa Airinei

Consilierii locali suceveni au votat, ieri, în unanimitate, suplimentarea ajutorului de urgență acordat la începutul acestui an pentru fetița jandarmeriței Irina Airinei, ucisă într-un accident de circulație anul trecut. Toți cei 22 de consilieri prezenți au votat ca micuței Larisa Airinei să i se acorde de la bugetul local încă 20.000 de lei, pe lângă cei 25.000 de lei alocați în luna ianuarie a acestui an. Primarul de Suceava, Ion Lungu, inițiatorul proiectului de acordare a fondurilor, a declarat că s-a întâlnit în parc cu tatăl micuței Larisa, Victor Maniliuc, și acesta era pur și simplu disperat că nu mai face față costurilor foarte mari implicate de terapia de recuperare efectuată zi de zi acasă și periodic la un centru specializat din București.
Reamintim că fetița a fost rănită grav în accidentul petrecut pe trecerea de pietoni din fața Palatului de Justiție din Suceava, în urma căruia mama sa, jandarmeriță, a murit. Cele două au fost spulberate de o mașină condusă cu viteză de un tânăr din Mitocu Dragomirnei.
Conform unei postări a tatălui Larisei, pe Facebook, din 31 mai a.c., între timp fetița a împlinit 2 ani și viața celor doi este strâns legată de tot ceea ce înseamnă terapie de recuperare.
Tatăl Larisei afirmă că fetița face cele mai bune progrese acasă
„Fiecare zi este o provocare continuă, o alergătură în care trebuie gestionate nenumărate aspecte, plecând de la nevoile primare ale Larisei și continuând cu asigurarea celor necesare traiului, programul casnic, rezolvarea problemelor administrative sociale sau de serviciu, fiecare dintre acestea cu toate acțiunile ce le implică. Scriam cu ceva vreme în urmă că ni s-a modificat programarea în centrul de recuperare cu peste 4 săptămâni față de data convenită inițial. În acea perioadă am încercat, sub îndrumarea medicului curant, reducerea medicației Larisei față de unul dintre cele două antiepileptice pe care lua preventiv. La o săptămână după reducerea uneia dintre cele două doze a medicamentului în discuție s-a întâmplat un episod negativ repetitiv pentru câteva zile, în sensul unor simptome destul de urâte pe care nu am știut să le asociez la acel moment. Nici medicul curant, dată fiind existența comunicării la distanță prin sms-uri, nu a putut evalua și concluziona simptomele expuse de mine, astfel că a fost redusă și cea de a doua doză a unuia dintre antiepileptice. Efectul nu a întârziat să apară, s-au instalat foarte rapid crizele epileptice, cu frecvențe și amplitudini variabile. Imediat s-a revenit la dozele care o mențineau în starea de normalitate, dar efectul nu a fost cel scontat, crizele s-au mai redus, însă nu au dispărut.
Am plecat după două săptămâni de la instalarea crizelor la București, în primă fază la spitalul Marie S. Curie, acolo unde aveam ca obiectiv bronhoscopia. Era acea acțiune premergătoare, necesară unei eventuale decanulări a traheostomei, acel plastic din gât de la intubare care, de la momentul conștienței, nu producea decât un mare disconfort și stres. Traheostoma este o intervenție foarte benefică pentru pacientul intubat și ventilat mecanic, dar devine un coșmar eliminarea ei din cauza multitudinii de condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ. Altfel spus, te pricopsești instant și scapi când și cum poți. Noi am avut permanent încredere în noi, am performat gradual din timp asupra deglutiției, respirația a atins nivelul normal după luni de zile astfel că… AM REUȘIT… am scăpat de ultimul «accesoriu» cu care ne stresam zi de zi și reprezenta o piedică majoră în evoluția recuperării neuropsihomotorii. Concomitent eu am decis să elimin după două zile și monitorizarea saturației de oxigen și a pulsului, fiind vizibil faptul că decanularea a produs o îmbunătățire evidentă în tot.
Dar….dar… am rămas cu crizele epileptice, la 3 zile după internarea la Marie S. Curie transferându-ne în centrul de recuperare. După 6 luni de zile putem concluziona că eu, cu atât mai mult Larisa, nu ne putem adapta nicicum și niciunde mediului intraspitalicesc. Au urmat aproape două săptămâni de coșmar, cu alte două saloane schimbate, lipsa odihnei, un stres maxim pe amândoi, fără poftă de mâncare, scăderea masei corporale… am suferit amândoi foarte mult și am înțeles după aceste luni că toată recuperarea, că absolut tot ceea ce am câștigat s-a înfăptuit efectiv ACASĂ”, a scris tatăl Larisei pe pagina deschisă pe numele ei pe Facebook. Menționăm că tânărul care a provocat accidentul este trimis în judecată și procesul se află pe rol la Judecătoria Suceava.