Consemnări despre o lume uitată

Expoziția “Suceava – 620 de ani de la atestare (18 august 1388-18 august 2008)” care s-a deschis zilele trecute la Muzeul de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina, expoziție care prezintă, într-o desfășurare vizuală secvențială, pe epoci și perioade de evoluție, istoria urbei, are câteva exponate surpriză.
Fragmentul de frescă de la Biserica Sf. Gheorghe (Mirăuți), o premieră expozițională, le-a prilejuit vizitatorilor contactul cu unul dintre cele mai vechi fragmente de acest fel, care, așa cum a subliniat arheologul dr. Paraschiva Victoria Batariuc, reprezintă o „străbunică” a frescelor de la Voroneț, Moldovița sau Probota.
Pe segmentul de istorie modernă, istoricul dr. Mihai Aurelian Căruntu a semnalat expunerea într-o vitrină a unui mic album fotografic, în care apar doi urmași ai unei familii nobiliare uitate.
Un personaj insolit în cadrul nobilimii din Bucovina
Micul album fotografic, deschis, alătură două fotografii de secol XIX cu chipurile – identificabile prin înscrisurile făcute cu creionul pe file îngălbenite de vreme: Emanuel și Catinca „graf Logothetti”.
Chiar dacă este greu de precizat poziția lor în arborele genealogic al familiei Logothetti, cei doi purtători ai titlului de conte (graf) sunt urmașii unui personaj insolit în cadrul nobilimii din Bucovina.
La câțiva ani după anexarea la Imperiul Habsburgic a zonei de Nord-Vest a Moldovei, teritoriu înscris cu numele Bucovina în rândul provinciilor monarhiei austriece, cu prilejul depunerii jurământului de credință față de stăpânire, din toamna anului 1777, între cei 26 de boieri jurători, care aveau domiciliul în noua provincie, se afla și Iacob Logothetti.
Ginerele starostelui de Cernăuți
Iacob (Giacomo) Logothetti (a cărui familie, potrivit propriilor sale declarații, era originară din Constantinopol, dar care, pentru servicii aduse Veneției, a dobândit titlul de conte) a prezentat autorităților habsburgice o diplomă de înnobilare conferită de Statul Venețian (la data de 25 august 1703) unuia dintre înaintașii săi.
El susținea că a fost ofițer, cu gradul de căpitan, în armata venețiană până la data de 20 iulie 1763, când a demisionat și, după ce a trecut prin Polonia, s-a stabilit vremelnic la St. Petersburg, de unde a venit apoi în Moldova.
Povestea s-a dovedit, mai târziu, a nu fi pe deplin adevărată, iar actele prezentate de el dubioase.
Oricum, Iacob sau Giacomo conte de Logothetti a devenit ginerele starostelui de Cernăuți, Leon Imbault, căsătorindu-se (la data de 6 august 1775) cu fiica acestuia, Ecaterina.
Urmașii lui Iacob Logothetti
Din această căsătorie au rezultat șase copii: Leon, Iosif, Alois, Francisc, Maria și Suzana, iar, ca urmare a moștenirii dobândite de la socrul său, contele Logothetti s-a declarat în fața Comisiei imperiale de delimitare a proprietăților din Suceava ca stăpân al satului Serăuți (în cimitirul din Serăuții de Sus se află și mormântul său, cu data de deces 10 octombrie 1802).
Urmașii lui Iacob Logothetti au purtat titlul de conte fără a avea recunoașterea autorităților habsburgice, lucru obținut abia de unul dintre nepoți, Hugo Logothetti, în urma strădaniilor căruia familiei i s-a recunoscut starea de baron austriac, primind, la data de 8 iulie 1848, încuviințarea imperială de a purta titlul de conte străin (venețian).
Au rămas două fotografii expuse într-o vitrină de muzeu. Fotografii care, iată, au provocat aceste consemnări despre o lume uitată.