Caracteristica definitorie a lui Traian Băsescu e lucrul făcut pe moment, după cum îi trece prin cap sau prin rărunchi în momentul respectiv.
Toate scandalurile care constituie, de altfel, singurul bilanț al celor trei ani de mandat prezidențial s-au aprins de la gesturi și declarații făcute fără un minim calcul al efectelor posibile.
Lista e lungă.
De la declarațiile belicoase împotriva Moscovei până la insultele și calomniile aduse adversarilor din politică și din presă.
Un singur lucru face gândit Traian Băsescu.
Sprijinirea Mafiei sale.
Aducerea miniștrilor liberali la mâna sa de către DNA are însă consecințe greu de prevăzut:
1) Adâncește imaginea PNL de victimă a hăituirii prezidențiale.
Lupta împotriva corupției la nivel înalt a fost folosită cu brio de Alianța DA și de Traian Băsescu în bătălia cu PSD.
Trucul a avut o anume eficiență.
Nu atât de mare încât să ducă la pierderea alegerilor de către PSD. Românii au ținut să aprecieze buna administrare a țării de către guvernul condus de Adrian Năstase. A avut, totuși, o eficiență, câtă vreme PSD n-a câștigat zdrobitor parlamentarele și a pierdut prezidențialele.
Eficiența trucului și-a avut însă rădăcinile în împrejurările din 2004:
a) Lupta fățișă împotriva corupției la nivel înalt era o noutate pentru români. În plus, era asumată de Opoziție și nu de Putere.
b) Mulți lideri PSD, de la nivel local, aveau imaginea de corupți.
Aceste împrejurări nu se mai repetă în 2007.
Pentru că:
a) Lupta împotriva corupției a trecut în plan secund în preocupările românilor.
Aceștia și-au dat seama că între eradicarea corupției la nivel înalt și ridicarea nivelului lor de trai nu există o legătură directă. Poate și pentru că românii sunt victimele corupției mici, neatinse de lupta împotriva corupției la nivel înalt.
b) Lupta împotriva corupției, angajate exclusiv la nivelul instituțiilor subordonate lui Traian Băsescu, s-a compromis, atât prin suspiciunea de răfuială politică, cât, mai ales prin dezastrul dosarelor întocmite de DNA. Adăugând faptul că nimeni din clientela politică a PD n-a fost atins, că accentul a fost pus pe Telejustiție, că marile tunuri post-decembriste n-au intrat în vizorul luptei, putem vorbi de o epuizare a acestui truc.
c) PNL, împotriva căruia e folosit trucul, n-are imaginea de partid al corupților îmbogățiți la guvernare.
În cazul PSD, românii au aflat stupefiați că liderii până mai ieri sărăntoci au devenit peste noapte putrezi de bogați. Nu e cazul PNL. Liderii săi au intrat la guvernare cu o avere considerabilă.
Compromite iremediabil Justiția, dar mai ales DNA.
Conștient că rămânerea PNL la guvernare ar putea aduce acestui partid un spor de simpatie electorală, prin buna administrare a țării, Traian Băsescu a socotit că poate să scoată împotriva lor trucul de mare succes cândva al luptei împotriva corupției la nivel înalt.
Un truc electoral ce s-ar putea dovedi nu numai perimat, dar și primejdios chiar pentru Traian Băsescu.
