Chiar dacă acum nu ar părea o utopie, organizarea unui Congres al studenților la Suceava în anul de grație 1935 era un mare eveniment. Cu o populație de doar 20.000 de suflete și fără o instituție de învățământ superior, Suceava a găzduit, surprinzător, o manifestare de anvergură. S-a derulat timp de trei zile, pe 8, 9 și 10 iulie, discursurile fiind ținute în incinta Dom Polski, iar slujba religioasă în curtea Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou din Suceava. Pentru acea vreme, evenimentul s-a bucurat de o atenție deosebită din partea organelor de ordine, circa 400 de jandarmi fiind masați pentru a evita orice incidente.
Lectorul Radu Florian Bruja, de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, a ținut să remarce că momentul de acum 80 de ani a cristalizat opiniile favorabile ale studențimii din Bucovina, și nu numai, față de mișcarea de extremă dreaptă. „Studenții au văzut în acțiunea politică o cale de rezolvare a propriilor dificultăți, iar extrema dreaptă, în special Mișcarea Legionară, principalul mijloc de atingere a dezideratelor”, a arătat Radu Florian Bruja.
Cum a fost ales orașul Suceava drept gazdă a Congresului
Revenită la patria mamă de doar câțiva ani, inima Bucovinei era Cernăuțiul. Acolo se derulau practic toate evenimentele importante, iar în 1930 a fost înființat Centrul Studențesc din Universitatea Cernăuți prin unirea intereselor tuturor societăților studențești românești din Bucovina. Anii de criză au adâncit nemulțumirile și problemele studenților, iar pe parcursul anilor s-au organizat congrese în diferite centre universitare din țară. Studenții din Cernăuți au încercat și ei să pună pe tapet o astfel de manifestare, numai că s-au lovit de refuzul autorităților de la acea vreme, care se temeau de apariția unor violențe. Așa că organizatorii au fost nevoiți să se reorienteze din mers, iar Suceava avea să fie văzută ca locul ideal pentru ceea ce se urmărea la mijlocul anilor ’30 în secolul trecut.
„Un congres necunoscut al perioadei l-a reprezentat cel organizat la 1935, în vechea capitală a Moldovei, Suceava, un oraș fără universitate la acea dată și fără o elită intelectuală românească bine conturată. Congresul a avut un caracter local, al studențimii bucovinene, dar la care au fost invitate delegații și de la celelalte universități. În alegerea locației au contribuit doi factori. Suceava era un oraș mic, cu mai puțin de 20.000 de locuitori, iar posibilitatea unor incidente violente era mai redusă față de Cernăuți sau Iași. Apoi, orașul reprezenta vechea capitală a Moldovei, în epoca ei de glorie, menirea naționalismului legionar fiind și una de evocare a marilor personalități ale trecutului”, a menționat lectorul Radu Florian Bruja.
Presiuni și amenințări pentru organizarea Congresului de la Suceava
Organizatorul Congresului studențimii bucovinene de la Suceava a fost Dumitru Străchinaru, președintele Cercului studențesc de la Universitatea din Cernăuți. Pentru că i s-a refuzat organizarea evenimentului la Cernăuți, acesta a amenințat că va „strânge arcașii din Bucovina și face congres cu ei”. Pentru că Senatul Universității din Cernăuți a rămas ferm pe poziții, Străchinaru s-a adresat autorităților locale de la Suceava.
„La Suceava, nu ne îndoim că bunul renume nu va știrbit cu nimic, ci dimpotrivă, își va primi o nouă confirmare. Tot astfel nu ne îndoim că autoritățile administrative, prefectul și primarul, apoi reprezentanți ai bisericii și ai școlii, vor da tot sprijinul moral și material studențimii, pentru ca acest Congres să fie o înălțătoare manifestare de solidaritate românească”, spunea la acea vreme Traian Brăileanu, profesorul de sociologie de la Universitatea din Cernăuți, unul dintre liderii Mișcării Legionare din Bucovina.
În cele din urmă, Ministerul de Interne și Rectoratul Universității din Cernăuți au fost de acord cu ținerea Congresului la Suceava, unde au fost concentrați 400 de jandarmi pentru menținerea ordinii publice. Mai mult, autoritățile au pus la dispoziția participanților vagoane, iar deplasarea s-a făcut destul de organizat sub autoritatea comandanților din cuiburile legionare.
Cuvântare a lui Radu Gyr și slujbe în memoria legionarilor căzuți
Congresul a debutat pe data de 8 iulie 1935 cu o slujbă religioasă oficiată de preotul Iarovici din Suceava. O notă a Poliției Suceava vorbește de prezența arhimandritului Ortisie Popescu, starețul Mănăstirii Sf. Ioan, la lucrările Congresului. „Sub președinția sa au ținut discursuri primii studenți, iar printre ei s-a aflat și Leon Țopa, reprezentantul Societății Junimea, care a pus asociația în slujba Mișcării Legionare. Același gest l-au făcut și reprezentanții asociațiilor Dacia, Moldova sau ai altor organizații similare din București, Oltenia, Muntenia, Banat și Ardeal. De asemenea, au fost trimise telegrame de felicitare regelui, mitropolitului Nicodim al Moldovei, miniștrilor Constantin Angelescu și Ion Nistor, dar și lui Corneliu Zelea Codreanu, A.C. Cuza, Al. Vaida-Voevod și Traian Brăileanul”, a spus Radu Florian Bruja.
Practic, în acest fel s-a pus baza unei largi colaborări a studenților bucovineni cu mișcarea de extremă dreaptă. Slujba din curtea Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou în memoria legionarilor căzuți a confirmat momentul de cotitură decisiv către extrema dreaptă.
Prima zi a mai programat o defilare la bustul lui Ciprian Porumbescu, dar și o excursie la Mănăstirea Zamca și la Cetatea de Scaun. Ziua de 9 iulie a mai cuprins un festival artistic și cuvântarea lui Radu Gyr, cunoscut militant de extremă dreaptă.
„Tișăuțul să vadă că legionarii au venit”
Congresul s-a derulat sub semnul tensiunilor, dar fără incidente majore. Trebuie remarcat un eveniment în care au fost implicați studenții sosiți la evenimentul de la Suceava din perioada 8-10 iulie 1935.
„Profitând de participarea studențimii la Congres, Zizi Cantacuzino-Grăniceru a încercat să deschidă o tabără de muncă la Tișăuți. Vasile Posteucă, în fruntea a 30 de simpatizanți, a încercat să forțeze un baraj al Jandarmeriei pentru a intra în satul Tișăuți unde intenționau să creeze o tabără de muncă pentru construcția unei biserici. Planul a eșuat, preotul din localitate și prefectul județului au blocat intrarea în sat, amânând construcția bisericii. Mardarie Popinciuc a fost trimis, sub pretextul vizitării unei rude, să inspecteze câți soldați și jandarmi sunt în sat. Profitând de numărul mic al unităților de pază din Tișăuți, studenții au intrat în sat individual, pe timpul nopții, și s-au întâlnit în centrul satului, cântând ostentativ imnuri legionare. Deși au fost imediat arestați și aduși la Suceava, gestul a fost făcut ca «Tișăuțul să vadă că legionarii au venit»”, a arătat lectorul Radu Florian Bruja.
Una peste alta, Congresul studențimii de la Suceava a fost considerat un succes și a creat premisele unei baze electorale importante pentru Mișcarea Legionară.
Concluzii despre Congresul studențimii de la Suceava
Congresul studenților bucovineni de acum 80 de ani de la Suceava nu s-a redus doar la discuții și alunecarea spre extrema dreaptă. Aici s-au ridicat și alte probleme stringente la acea vreme, cum ar fi locurile de cazare insuficiente în cămine, bursele mici, taxele de școlarizare mari sau lipsa unei perspective clare după absolvire. De asemenea, s-a discutat intens despre raporturile cu minoritățile, problema sectelor religioase sau susținerea unor lăcașuri de cultură cum era Teatrul din Cernăuți.
„Aceste probleme ne duc la concluzia că sentimentele naționaliste erau puternice în sânul tineretului, care dorea schimbarea realităților românești prin îndepărtarea elementului minoritar din viața țării și prin creare a unor mecanisme sociale și politice pentru uniformizarea culturii române într-o provincie cu un mozaic etnic complex. Influența unor profesori universitari a fost covârșitoare. Dacă Nae Ionescu a exercitat o influență deosebită asupra studențimii în general, în Bucovina universitarul Traian Brăileanu a avut un rol semnificativ în crearea unei grupări puternice de dreapta. Așa se explică prezența sa la majoritatea manifestărilor de gen, fie fizică, fie prin omagii aduse. Frecventele congrese dovedeau nu numai caracterul naționalist extremist al studențimii române, ci și faptul că aceasta era convinsă de rolul său în crearea unui embrion al societății civile urbane, intelectuale și românești”, a concluzionat lectorul Radu Florian Bruja.
