După cum s-a decis în ședința din 25 noiembrie a Consiliului Național Român, la 28 noiembrie 1918 în sala sinodală a Reședinței Mitropolitane din Cernăuți s-a întrunit Congresul General al Bucovinei. La această manifestare au fost prezenți 74 de membri (din totalul de 100) ai Consiliului Național Român, 6 delegați ai polonezilor, 7 ai germanilor, precum și 13 locuitori din 5 sate ucrainene (câte 3 din satele Rarancea, Toporăuți, Cuciurul Mic și Ivăncăuți, și unul din Storoneț-Putila). La această manifestare istorică au asistat de asemenea mai mulți oaspeți din Basarabia (Pantelimon Halippa, Ion Pelivan, Ion Buzdugan și Grigore Cazacliu), din Transilvania și Ungaria (Gheorghe Crișan, Victor Deleu și Vasile Osvadă), precum și reprezentanții armatei române în frunte cu generalul Iacob Zadik. Sextil Pușcariu nu a participat la Congres din motiv de boală. De asemenea, nu au luat parte la acest Congres patru din șase foști deputați români în Parlamentul de la Viena (au fost prezenți doar Gheorghe Grigorovici și Gheorghe Sârbu), dar și alți membri ai Consiliului Național Român, cei mai mulți din localități mai îndepărtate de Cernăuți.
Ședința Congresului a fost deschisă de Dionisie Bejan, președintele Consiliului Național Român care, după un scurt discurs, a propus ca Iancu Flondor să fie ales pentru a conduce lucrările acestei manifestări istorice. Secretar al Congresului a fost ales Radu Sbiera, care a dat citirii telegramele și scrisorile sosite din partea lui Petre Cazacu (în numele Consiliului directorilor Basarabiei), Paul Gore (în numele Societății culturale a Românilor din Basarabia), generalul Gheorghe Marcu (în numele Comitetului naționalist din Craiova), Onisifor Ghibu (în numele ziarului „România Nouă” din Chișinău), G.Baiulescu (în numele pribegilor ardeleni).
Înainte de a trece la ordinea de zi, Iancu Flondor a salutat cu entuziasm delegația din Basarabia, prezentă la Congresul Bucovinei. Iancu Flondor a dat citire declarației Congresului General al Bucovinei, prin care se decidea „unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”. În cadrul acestui Congres, profesorul Ion Nistor a prezentat un comunicat despre perioada austriacă de stăpânire a Bucovinei și a cerut să fie votată moțiunea propusă. Declarații de susținere a Unirii Bucovinei cu România au rostit Stanislaw Kwiatkowski (din partea delegației polonezilor) și profesorul Alois Lebouton (din partea delegației germanilor). Moțiunea de unire necondiționată a Bucovinei cu Regatul României a fost adoptată cu unanimitate de voturi.
În aceeași ședință s-a făcut propunerea de alegere a unei delegații, formată din 15 membri ai Congresului, care urma să prezinte regelui României moțiunea de unire. Președinte al delegației a fost ales Iancu Flondor. Din delegație au mai făcut parte Vladimir Repta, Ion Nistor, Dionisie Bejan, Eudoxiu Hurmuzachi, Octavian Gheorghian, Radu Sbiera, Vasile Bodnărescu, Gheorghe Șandru, Vasile Marcu, Dimitrie Bucevschi, Gheorghe Voitcu, Vasile Alboi-Șandru, Ioan Candrea și polonezul Stanislaw Kwiatkowski. În ziua următoare, această delegație a sosit la Iași și a înmânat în mod solemn actul de Unire a Bucovinei regelui Ferdinand și guvernului român. După aceasta, delegația bucovineană a călătorit cu un tren special spre București, însoțind familia regală, guvernul român și autoritățile militare. În capitala României au fost întâmpinați cu mare triumf la 1 decembrie 1918, chiar în ziua istorică, când la Alba Iulia se adopta decizia de unire a Transilvaniei cu România.
Actul Unirii din 28 noiembrie 1918 a fost confirmat prin Decretul-lege nr. 3744/1918, semnat la 18 decembrie 1918. Tot atunci a fost emis Decretul- lege nr. 3745/1918 pentru administrația Bucovinei și au fost numiți IancuFlondor și Ion Nistor în funcții de miniștri secretari de stat fără portofolii pentru Bucovina, primul cu reședința la Cernăuți, iar al doilea la București. Toate aceste decizii au intrat în vigoare la 2 ianuarie 1919, odată cu publicarea în „Monitorul Oficial”.
În timpul desfășurării Conferinței de Pace, unirea întregii Bucovine cu România a fost contestată mai ales de delegația americană, care a propus o delimitare etnică a provinciei. Potrivit acestui proiect, Bucovina era divizată în două regiuni etnice principale, care erau despărțite printr-o linie ce trecea la o milă depărtare la nord-vest de Cernăuți, lăsând acest oraș României. Cei doi experți ai Bucovinei, Nicu Flondor și Alexandru Vitencu, au întocmit un memoriu, în care demonstrau cu argumente istorice și economice că nord-vestul Bucovinei trebuia inclus în componența României. Deja în zilele următoare, delegația americană și-a modificat poziția față de hotarul din Bucovina. Paradoxul situației consta în faptul că, deși s-a realizat o delimitare a frontierei pe criterii etnice, zona de nord-vest a Bucovinei cu populație compactă ucraineană nu a fost revendicată de Polonia.
La 10 septembrie 1919, la Saint-Germain en Laye a fost semnat Tratatul de Pace între Austria și țările aliate. Delegația României a semnat Tratatul de Pace cu Austria și Tratatul Minorităților abia la 10 decembrie 1919, după ce a reușit să obțină câteva modificări în textul acestor două documente. Doar după semnarea acestor tratate, delegația română a fost informată, la 18 decembrie, despre decizia luată în privința frontierei României în Bucovina. În afara hotarelor țării rămâneau 5 sate din extremitatea nord-vestică a Bucovinei, care erau atribuite Poloniei din considerente economice. Delimitarea definitivă a hotarului din Bucovina s-a decis la 26 ianuarie 1928, când cele 5 sate din nord-vestul Bucovinei au revenit României.
După semnarea Tratatului de Pace cu Austria, Parlamentul României a ratificat acest tratat, în două ședințe consecutive, din 23 și 30 iulie 1920. Tratatul a intrat în vigoare la 4 septembrie 1920, când au fost depuse la Paris instrumentele de ratificare. Astfel, după 144 de ani de stăpânire austriacă, și după aproape un an de negocieri în cadrul Conferinței de Pace, era recunoscută oficial Unirea Bucovinei cu România, în hotarele sale istorice până la Ceremuș, Colacin și Nistru.
