Conf. univ. dr. Carmen Cornelia Balan a plecat la cele veșnice

Conf. univ. dr. Carmen Cornelia Balan, distinsă reprezentantă a comunității academice sucevene, a trecut la cele veșnice, vineri, 25 noiembrie.
Slujba de înmormântare va avea loc luni, 28 noiembrie 2022, de la ora 12:00.
Absolventă a Universității București, Facultatea de Filosofie, secția Sociologie (1973), doctor în sociologie al aceleiași universități (2000), a parcurs o rută profesională consistentă în calitate de sociolog practician.
Potrivit reprezentanților Universității din Suceava, începând cu anul 1994, a ales să exerseze „arta seducției pedagogice” în contextul unei cariere în învățământul superior, la Universitatea „Ștefan cel Mare”din Suceava, devenind un membru marcant al colectivului de filosofie.
Ulterior, conf. univ. dr. Carmen Balan a avut o contribuție decisivă la înființarea Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic, al cărui director a fost în perioada 1999-2012. Între 1998-2016, și-a pus în valoare abilitățile manageriale în calitate de coordonator al Centrului de Consiliere și Orientare în Carieră.
A îmbinat într-un mod armonios activitatea didactică și preocupările de cercetare, fiind colaborator al unor instituții centrale și regionale de cercetare, ca membru al Asociației Sociologilor din România. În anul 2001, a fost nominalizată în Mica enciclopedie a Sociologilor Români.
CARMEN? O minte strălucită
Redăm în rândurile de mai jos câteva cuvinte aparținând Doinei Florea, absolventă a Liceului „Ștefan cel Mare” Suceava, promoția 1969.
“CARMEN? O minte strălucită, o capacitate de analiză și sinteză remarcabilă, un om modest, interiorizat, cu toată înșelătoarea exprimare cotidiană a unei verve și veselii tonice… A iubit mult scena. A fost recitatoarea noastră (un fel de Adela Sulea de astăzi) încă din grădiniță. La spectacolele festive din oraș ea era pioniera noastră ce deschidea evenimentul… recitând. Recita cu aplomb vioi, puternică părând de pe atunci.
Ca studentă – și o știu bine și din acel ciclu, fiindu-mi colegă și la sociologie – a fost unul nu din mulți colegi care a dovedit din start înțelegerea, nu ușoară de altfel, a fenomenelor sociale.
A suferit mult din cauza privațiunilor materiale, fiind orfană de tată de mică și susținerea sa era doar din bursă și din venitul mamei, care mai avea un băiețel acasă.
Inimoasă, săritoare în ajutorul celorlalți, niciodată în povești mărunte, mereu atentă la meseria sa. Prietenoasă însă cu toată lumea de orice rang.
A fost, după repartizare în Reșița, o personalitate care a marcat semnificativ viața culturală a județului, cu simț sociologic, ca președintă a Comitetului Județean de Cultură și Educație din vreme. A fost colaborator al Facultății de Psihologie (secția Asistență socială) din Timișoara, până la întoarcerea în Suceava. Cadru didactic și la Institutul sucevean, foarte apropiată de studenți, prietenoasă și sfătuitoare, un pedagog autentic al faptei. Am văzut o mostră de curs. Cursurile erau la fel de coerente, clare, limpezitoare precum schițele ei ca studentă. O și sfătuiam să le adune într-o culegere și să le publice. Fiica ei a urmat aceeași profesie și i-a dat bucurii de bunică. Era foarte plină de sentimente materne și de buniceală și a avut bucurii copleșitoare din acea parte a vieții ei, de mulți ani în singurătate.
Un om special, cu o karmă grea pe care și-a șlefuit-o jertfelnic în multe și în devoțiuni la vârsta senectuții, mai ales prin dedicata muncă de valorificare a scriiturilor prezente în biblioteca Mănăstirii Voroneț.
O iubea multă lume pentru franchețe, modestie și generozitate.
Fie-i drumul lin spre dreapta Tatălui”.