– Sentința îl privește pe omul de afaceri harghitean Csibi Istvan și a fost pronunțată în baza unui act medical emis după aproape 4 ani de la o presupusă agresiune și în care se specifică negru pe alb că „viața victimei nu a fost pusă în pericol”
Vinovat fără vină. A fost condamnat la 5 ani de închisoare, fără ca probele din dosar să justifice acest lucru. Este vorba de omul de afaceri harghitean Csibi Istvan, care își caută acum dreptatea la Curtea de Apel Suceava, după ce Tribunalul Cluj a pronunțat sentința de condamnare probabil mai mult din inerție. Toate probele din dosar îi dau dreptate lui Csibi Istvan, numai că judecătorii clujeni nu au vrut să vadă acest lucru. Recent, a fost depus un nou act la dosar prin care medicii specialiști nu fac altceva decât să confirme că tentativa de omor pentru care se judecă acest caz nu este decât o închipuire. Este vorba de un act remis Curții de Apel Suceava de Institutul de Medicină Legală Iași din care reiese clar că presupusa agresiune poate fi o simplă autoaccidentare. De altfel, și primul act medical, care a stat la baza condamnării, este la fel de limpede. Din biletul de trimitere emis pe numele lui Magyari Tibor în noiembrie 2000 de către medici de la o unitate spitalicească nespecificată rezultă că acesta a suferit o fractură ulnară stângă, motiv pentru care mâna a fost pusă în atelă gipsată. Numai că, timp de patru ani, nimeni nu a depus nici o plângere privind o agresiune. Lucrurile s-au precipitat în cursul anului 2004, când Csibi Istvan devenise mult prea incomod pentru oligarhia udemeristă din Harghita. Așa s-a făcut că pe numele acestuia au apărut mai multe dosare penale, printre care și cel care privea o tentativă de omor la adresa lui Magyari Tibor. În consecință, cu actele din 2000, acesta s-a prezentat la Institutul de Medicină Legală Târgu Mureș, unde a primit un nou act care a constituit „esența” punerii sub acuzare a lui Csibi Istvan pentru tentativă de omor. Totuși, la o citire mai atentă a actului emis de medicii legiști din Târgu Mureș nu rezultă nici pe departe că ar fi vorba de o faptă de violență extremă. „Numitul Magyari Tibor prezintă calus osos la nivelul 1/3 cu distală ulnă stângă, care poate fi consecința unei agresiuni, care poate data din 4 noiembrie 2000. Lovitura s-a putut produce prin lovire directă cu un corp dur sau lovire indirectă de o suprafață dură; lovitura a fost de o intensitate dură. Prin leziunea suferită viața victimei nu a fost pusă în pericol. Pentru vindecare a necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale. Pe radiografia toracală examenul de specialitate nu a evidențiat urmele unor fracturi costale”. De altfel, și martorii acuzării nu au putut furniza date despre presupusul conflict dintre Csibi Istvan și Magyari Tibor, iar în depozițiile lor au relatat doar că l-au văzut pe cel din urmă cu mâna în gips, ceea ce nu reprezintă un element solid pentru a justifica o condamnare. În plus, în prima fază a procesului, de la Cluj, apărarea nu a fost lăsată să-și prezinte probele, acest lucru întâmplându-se abia în faza de atac, la Curtea de Apel Suceava. În fața acestei instanțe, doi martori au declarat că pe 4 noiembrie 2000 Csibi Istvan nici măcar nu era în localitate, fapt care sporește nedumerirea vizavi de modul în care a fost instrumentat dosarul și mai ales de cum a fost pronunțată condamnarea de către judecătorii clujeni.






