Cei mai buni pădurari din cadrul ocoalelor Direcției Silvice Suceava s-au întrecut în cunoștințe teoretice și practice, în cadrul unui concurs profesional cu o tradiție îndelungată, în urma căruia s-a desemnat persoana care va reprezenta județul la etapa națională, care va avea loc luna viitoare.
Concursul „Cel mai bun pădurar”, care a avut loc la finele lunii august, s-a desfășurat la Facultatea de Silvicultură din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” Suceava, care are o foarte bună colaborare cu Direcția Silvică Suceava.
„Concursul a demonstrat nivelul bun de pregătire al pădurarilor suceveni și ne dorim ca reprezentantul nostru să facă o figură frumoasă și la etapa națională, pe care o vom găzdui în acest an, la Vatra Dornei, în perioada 11 – 14 octombrie”, a spus șeful Direcției Silvice Suceava, Sorin Ciobanu.
Titlul de „Cel mai bun pădurar” din Suceava a fost câștigat de Cristian Hrehorciuc, de la Ocolul Silvic Pătrăuți, care va concura cu alți 44 de pădurari – reprezentanți ai direcțiilor silvice din țară, ai Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS) și ai Agenției Moldsilva, din Republica Moldova.
Locul II a fost obținut de Vasile Cârdei, de la OS Marginea, iar ocupanții locului III sunt Ioan Știrbu, de la OS Stulpicani, și Marius Fîrcal, de la OS Crucea, care au obținut același punctaj.
Mențiuni le-au revenit lui Florentin Volosciuc, din cadrul OS Adâncata, Dumitru Pelinari, de la OS Vama, Dumitru Crăciun, de la OS Cârlibaba și Neculai Giosan, de la OS Mălini. Pădurarii cu cele mai bune rezultate au fost recompensați cu premii de conducerea Direcției Silvice Suceava și de sindicatul „Silvicultorul”.
Inițiat în urmă cu mai bine de 40 de ani, concursul „Cel mai bun pădurar” are ca obiectiv principal perfecționarea pregătirii profesionale a acestei categorii de personal silvic, care a deținut mereu ponderea cea mai mare în structura de personal a sectorului silvic.
Probele concursului sunt în strânsă legătură cu principalele activități și sarcini de serviciu aferente fișei postului – o probă teoretică, urmată de mai multe probe practice, precum recunoașterea speciilor forestiere, a celor de vânat și a dăunătorilor pădurii.
