Concubinajul, alternativa imorală a familiei creștine

Prejudiciile atâtor decenii de propovăduire ateistă s-au făcut simțite cu precădere pe tărâmul educației moral-creștine a românilor. E un aspect vizibil, din păcate, chiar și după alte două decenii de libertate religioasă. Așa cum ne amintim, în perioada comunistă era „suficientă” oficierea căsătoriei civile, cea care crea efectele juridice și sociale dorite. Ceremonialul religios era facultativ. Ba, mai mult, pentru cei care făceau parte din structurile partidului era chiar un gest nerecomandat pentru imaginea lor publică. Așa se făcea că unii dintre ei, vrând totuși să respecte legea creștinească multiseculară a poporului nostru, solicitau preoților oficierea cununiei „pe ascuns”, la domiciliu.
Multe cupluri tinere aleg să viețuiască necununate
Reminiscențe ale acestor triste anomalii morale se văd și astăzi, cum spuneam.
Multe cupluri tinere aleg să viețuiască necununate, preferând să rămână căsătorite doar civil. Motivele, spun ei, ar fi numai cele de ordin material: lipsa momentană a resurselor financiare, prioritatea carierei etc. O inerție a stereotipiei de gândire atee, probabil neconștientizată, îi face să-și motiveze astfel opțiunea. Ba chiar un nou trend social importat din mediile desacralizate ale Occidentului, preferat mai cu seamă de vedete, promovează chiar disoluția instituției familiale.
O gravă indecizie emoțională
Noi credem, însă, că e vorba de lipsa unei întemeieri sănătoase în plan educativ-creștin, dublată de o gravă indecizie emoțională, ambele urmări ale unei vieți sufletești și fizice dezordonate. Iar dacă într-un „exces” de pogorământ, deși canonic imposibil, unii sunt tentați să „înțeleagă” temporar o situație de acest gen, mai ales în implicațiile ei concrete, particulare, ce se poate spune despre cazurile, deloc puține, în care trec ani buni, cuplurile respective nasc copii, iar dimensiunea creștină a vieții de familie este complet uitată?
O soluție: evidențierea temeliilor biblice ale familiei
Soluția rezidă în evidențierea temeliilor biblice ale familiei și în promovarea valorilor ei reprezentative. Să ne aducem aminte că Sfântul Ioan Gură de Aur, conștient de afinitatea organică a familiei cu instituția divino-umană a Bisericii, o numea pe prima „biserica cea mică” sau „biserica de acasă”. Cele mai mari spirite pedagogice ale culturii umaniste, în frunte cu Sfinții Părinți, au așezat familia creștină pe primul loc în ierarhia factorilor moralității personale. De aceea, tinerii trebuie puși în contact cu frumusețile spirituale caracteristice vieții de familie creștină, iar prima dintre ele este Sfânta Taină a Cununiei. Părinții, educatorii, nașii de botez, profesorii (în special cei care predau religia) sunt îndatorați să includă cât mai des în demersurile lor referiri la importanța unei vieți de familie „în Hristos și în Biserică” (Efes. 5, 32), concomitent cu descurajarea fermă a concubinajului.
Pășind în sfântul lăcaș cu sufletele primenite prin Spovedanie și învățătură creștină, tinerii noștri își pot pecetlui haric viața de familie prin Taina Cununiei. Este primul pas important pe calea lor comună spre Împărăția lui Dumnezeu.
(pr. prof. drd. Marius Daniel CIOBOTĂ)