Ancheta în cazul teribilului accident cu trei morți din noiembrie 2012 de la pilonul șoselei de centură, la intrarea în Suceava dinspre Gura Humorului, când un camion cu lemne s-a zdrobit de zidul din betonrămas de atunci cu numele de „Zidul morții”, a revenit de mai bine de un an de zile pe masa organului de urmărire penală. Asta după ce Judecătoria Suceava a admis plângerea făcută de un reprezentant al familiei șoferului decedat, prin avocat, care a contestat concluzia potrivit căreia doar conducătorul auto a fost vinovat de producerea tragediei. Vă vom prezenta în cele ce urmează semnele de întrebare referitoare la cum era semnalizat acest pilon la acea vreme, semne de întrebare ridicate chiar de judecătorul care a analizat dosarul și care a desființat ordonanța procurorului și a cerut completarea urmăririi penale.
Filmul unei tragedii: au murit striviți între zid și încărcătura de lemn
Accidentul cu trei morți s-a petrecut în seara zilei de 17 noiembrie 2012, una în care condițiile de trafic erau grele, fiind ceață.
Dorin Sandu, în vârstă de 48 de ani, din comuna Bosanci, venea spre Suceava, cu un camion încărcat cu lemne din zona de munte a județului. Alături de el se afla un consătean în vârstă de 64 de ani, pentru care șoferul făcea transportul, și nepotul în vârstă de 10 ani al vârstnicului.
Șoferul camionului, care avea o lungă experiență în condus și, fiind localnic, cunoștea bine drumul și știa de existența pilonului, avea să realizeze prea târziu că în fața va avea un obstacol. În momentul în care a frânat, camionul s-a dus ca o sanie spre pilon. A urmat un impact violent, iar cei trei oameni au murit striviți între zid și încărcătura de lemn, pătrunsă în cabină.
După acest cumplit accident amenajarea rutieră de la „Zidul morții” a fost semnalizată suplimentar, cu balize cu lumini intermitente și alte elemente de semnalizare. Ulterior, după o a doua tragedie în același loc, pe 3 ianuarie 2014, când un șofer de 21 de ani s-a zdrobit de același zid, s-au luat și alte măsuri: benzile rezonatoare de pe carosabil, separarea și delimitarea sensurilor de mers etc.
Certitudini: șoferul nu a redus din timp viteza, iar vehiculul era suparaîncărcat
Ancheta derulată în acest caz, de ofițeri ai Serviciului Rutier, sub coordonarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, care a cuprins o expertiză și un supliment de expertiză, s-a finalizat în aprilie 2014, printr-o ordonanță de clasare, confirmată ulterior și de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava. Ordonanța de clasare a făcut referire la Romeo Prodan, șeful de șantier al firmei SC Construcții Feroviare Iași de la acea vreme, cel care a răspuns de semnalizarea amenajării rutiere de la pilonul șoselei de centură, obstacolul din mijlocul DN 17 atât de contestat.
Succint, concluziile anchetatorilor au fost următoarele: șoferul se face vinovat de accident pentru că rula cu 82-84 de kilometri la oră (estimare făcută de experți în baza măsurătorilor efectuate la fața locului), iar viteza din momentul impactului cu zidul de beton al pilonului a fost de 58-60 de km/h. Foarte mult a contribuit la tragedie și faptul că autoutilitara era supraîncărcată cu bușteni, mai exact avea greutate dublă față de greutatea utilă maximă autorizată.
„Zidul morții” era semnalizat la acea vreme doar cu indicatoare
În seara accidentului, drumul era prevăzut cu următoarele indicatoare: “Pericol de accidente”, „Drum în lucru”, „Drum îngustat”, „Presemnalizare a rutei ocolitoare”, plus limitări de viteză succesive, prin indicator, de la 60 la 30 de km/h, amplasate succesiv de la o distanță de 400 de metri de locul impactului.
Acestea nu erau foarte vizibile, atât din cauză că erau acoperite de noroi, cât și din cauza ceții, însă adevărat este și că în condiții de vizibilitate scăzută șoferii trebuie să reducă viteza și să fie mult mai prudenți. Conform indicatoarelor, șoferul trebuia să reducă succesiv viteza, până la 30 de kilometri la oră.
Lămpile cu lumini galben intermitente, cheia acestui dosar
Problema esențială din acest dosar este legată de lipsa semnalizării pe timp de noapte a zonei periculoase, cu sisteme de siguranță suplimentare, cu lumină galbenă intermitentă. Aceste balize au fost de altfel solicitate de Poliția Rutieră cu câteva zile înainte de accident și au fost montate după tragedie.
Procurorul de caz a admis că acele balize erau necesare acolo și reprezentau o obligație legală a administratorului drumului (firma care avea șantierul deschis în zonă), încă concluzia sa, bazată în special pe expertiză și suplimentul la expertiză, a fost că nu există legătură de cauzalitate între neîndeplinirea acestei obligații legale și urmarea accidentului, decesul a trei oameni. Logica procurorului de caz a fost că drumul era semnalizat prin indicatoare, iar balizele sunt doar un element suplimentar de siguranță, astfel că cel care răspundea de semnalizarea drumului nu poate fi pus sub acuzare pentru tragedie doar pentru lipsa balizelor.
Expertiza efectuată, desființată de judecători
Cursul anchetei a luat însă altă turnură după ce dosarul a ajuns la Judecătoria Suceava. Magistratul care a analizat concluziile procurorului a stabilit că lipsa de culpă a celui care răspundea de semnalizarea drumului este o apreciere subiectivă, iar urmărirea penală trebuie completată cu elemente în plus, foarte importante, invocate de avocatul familiei șoferului decedat. Avocatul a cerut audierea unor martori oculari, inclusiv reprezentanți ai mass-media, care au ajuns la locul accidentului imediat după tragedie, pentru a se stabili cât mai real care era vizibilitatea la ora producerii tragediei. De asemenea, foarte importante sunt și declarațiile martorilor legate de graba cu care s-a lucrat la semnalizarea suplimentară a zidului imediat după această tragedie.
Judecătorul a arătat că expertiza efectuată nu este completă și conține aprecieri personale ale expertului, care a opinat că șoferul, în condițiile în care nu au văzut sau a ignorat indicatoarele, la fel ar fi făcut și cu luminile galbene intermitente.
Un pilon dispus total nefiresc, în mijlocul unui drum important, nu avea nevoie de semnalizare suplimentară?
„Judecătorul de Cameră Preliminară reține că Ministerul Public, în mod eronat, a stabilit că între fapta intimatului Prodan Romeo, de a nu face toate demersurile de a semnaliza stâlpul de susținere al intersecției dintre DN 17 și șoseaua de centură a municipiului Suceava, și rezultatul socialmente periculos, decesul a trei persoane, nu există nici o legătură de cauzalitate”, este una din concluziile Judecătoriei Suceava.
Important de precizat este că nimeni nu neagă, inclusiv judecătorul, faptul că șoferul, Dorin Sandu, a încălcat mai multe dispoziții legale privind circulația pe drumurile publice, ceea ce avea să-l coste viața. Întrebarea este dacă un pilon dispus total nefiresc în mijlocul unui drum nu trebuia semnalizat suplimentar, și nu doar cu indicatoare de avertizare și de limitare a vitezei.
Poliția a cerut semnalizare suplimentară cu cinci zile înainte de accident
Un aspect important de precizat în acest caz este că Serviciul de Poliție Rutieră Suceava a solicitat constructorului, printr-o adresă din data de 12 noiembrie 2012 (cu 5 zile înainte de accident) să dispună, în cel mai scurt timp posibil, completarea semnalizării rutiere temporare pe DN 17, la intersecția cu pilonul, prin instalarea de balize cu lămpi în cascadă sau balize cu lumină galbenă intermitentă. Aceste măsuri erau cerute din cauza condițiilor meteo-rutiere, a instalării sezonului rece și a apariției fenomenului de ceață.
În respectiva adresă Poliția arăta că face această solicitare după ce se înregistraseră mai multe ieșiri în decor ale autovehiculelor, îndeosebi noaptea.
Această solicitare a fost înregistrată oficial de firma ieșeană abia pe 21 noiembrie, după producerea tragediei.
De altfel, la un moment dat, în dosar a existat o concluzie care a incriminat administratorul drumului:
“Dacă la ora accidentului aceste lămpi cu lumină galbenă intermitentă erau instalate și ar fi funcționat, atunci zona intersecției cu potențial pericol de accidente ar fi fost mult mai vizibilă, iar conducătorul auto avea posibilitatea să sesizeze curba mult mai devreme și să acționeze în consecință pentru evitarea accidentului”. Ulterior, această constatare nu a mai fost considerată esențială în cauză.
Despăgubirile, miza acestui dosar
Cea mai importantă miză în acest dosar este legată de despăgubiri. În cazul în care s-ar constata că deficiențele de semnalizare au contribuit la moartea tragică a celor trei oameni, s-ar putea solicita, justificat, despăgubiri în instanță.
De altfel, urmașii victimelor accidentului (ale celor doi pasageri care au murit) au câștigat deja, prin decizie a Tribunalului Suceava, rămasă ulterior definitivă, despăgubiri morale și materiale care depășesc 330.000 de euro. Urmașii decedaților au dreptul fiecare la sume cuprinse între 50.000 și 125.000 de euro. Aceste despăgubiri trebuie achitate de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.
