Muzicianul Roger Waters a arătat cum se construiește și cum se doboară un zid, miercuri seară, la București, într-un show „veteran” conceput în două acte, cu proiecții video impresionante, personaje autoritare gonflabile și solouri de chitară care au ajuns să fie proiectate pe Casa Poporului.
Pentru oricine și-a făcut temele, show-ul „The Wall” a avut o scenografie, coregrafie și interpretare care au intrat deja în pop-cultură. Dar magia, dincolo de repetitivitatea peste ani a show-ului care vorbește despre totalitarism, victimele sale și puterea oamenilor de a-l învinge, s-a arătat de la prima apariție a artistului Roger Waters, pe scena din Piața Constituției.
Cu o perdea de artificii și o armată cu steaguri roșii pregătită să își primească recruții alături, Waters a apărut pe scenă în jurul orei 20.30. Uriașul zid construit în prelungirea scenei și parțial pe aceasta a devenit un ecran de proiecții, unde au rulat imagini cu armate fictive, victime ale războaielor, civili, militari, dar și îndemnuri. „If at first you don’t succeed, call an airstrike” („Dacă, la început, nu reușești, comand un raid aerian”). Și raidul aerian nu a întârziat să apară. Un avion suspendat în extrema scenei a aterizat dramatic, pentru a adăuga și mai multă emoție spectacolului.
„Bună seara, București! Bine ați venit!”
Primul personaj fantastic și aducător de cenzură a fost profesorul enorm care a apărut alături de corul de copii români ce au cântat „All in all it’s just another brick in the wall” („Până la urmă, e doar încă o cărămidă în zid”). Cu o coafură strictă, o bluză cu sigla școlii și ochi ce luminau în roșu, profesorul le-a înghețat sângele în vene spectatorilor.
La finalul hitului, Waters a susținut un discurs amplu în limba română. „Bună seara, București! Bine ați venit!”, a început Waters, după care a mulțumit micilor artiști. De asemenea, Waters a dedicat cântecul lui Jean Charles de Menezes, un bărbat brazilian care a fost împușcat în cap de poliția londoneză, fiind identificat greșit drept terorist.
Tot în limba română, cu mici adăugiri în engleză, Waters a dedicat spectacolul „victimelor terorismului de stat din întreaga lume”. „Și voi știți despre ce este vorba”, a completat artistul. „Cam asta e cu superba dumneavoastră limbă”, și-a încheiat acesta micul discurs.
La „Mother”, Waters a mărturisit că va face „un duet” cu o versiune mai tânără a sa, din 1980. „O să îi asigur acompaniamentul acustic amărâtului ăla de Roger”, a spus el.
Cu fiecare melodie care se succeda în program, zidul devenea tot mai compact, cu oameni ca niște umbre adăugând câte o cărămidă, pentru ca, la pauză, întreaga scenă să fie astupată de zid.
În timpul pauzei de aproape 15 minute, Waters s-a întâlnit în culise cu soldați români răniți în misiunile din Irak și Afganistan. Gestul artistului este o tradiție pentru acesta, care, la rândul său, și-a pierdut tatăl în cel de-Al Doilea Război Mondial. Pe toată durata pauzei, zidul a fost împânzit de fotografii cu victimele violențelor armate din întreaga lume, cu data morții. Fotografiile au fost trimise chiar de fanii artistului, care le mulțumește astfel pentru acest gest.
Dărâmarea zidului, cărămidă cu cărămidă
Partea a doua a show-ului a început cu hitul „Hey You”, iar dărâmarea zidului a început, cărămidă cu cărămidă. Întâi a fost Waters, care a cântat dintr-o cămăruță ascunsă în structura compactă ce se afla față în față cu Palatul Parlamentului, apoi, încetul cu încetul, proiecțiile de pe zid au trecut de la jocuri psihedelice de culori la sugestii că acele cărămizi vor cădea în curând. La piesa „Confortably Numb”, zecile de mii de spectatori au avut un motiv să se așeze cu spatele la scenă. În baia de lumini, silueta chitaristului lui Waters a fost proiectată imens pe Casa Poporului.
Spre finalul show-ului de aproape trei ore, a fost lansată în aer o altă siluetă sugestivă a asupririi economice, ideologice și militare: un porc mistreț având tatuate logouri de corporații, dar și simboluri politice și religioase.
În încheiere, Waters a mulțumit celor veniți la spectacol. „Mulțumesc, ați fost un public minunat!”, a spus acesta, după care și-a prezentat pe rând muzicienii.
Primul turneu „The Wall” a început în septembrie 2010
Superproducția „The Wall” este inspirată de cel de-al unsprezecelea album, omonim, al trupei Pink Floyd. Considerat o adevărată capodoperă, show-ul „The Wall” este combinația perfectă de muzică live, proiecții impresionante, efecte vizuale uimitoare și decoruri grandioase, toate reunite într-o construcție colosală, concepută sub forma celebrului zid. Spectacolul reia povestea lui Pink, personajul principal al albumului, întreaga punere în scenă bucurându-se în prezent de avantajele tehnologiei, oferindu-le fanilor nu doar un simplu concert, ci o producție multidimensională fabuloasă despre care întreaga presă internațională vorbește la superlativ.
Primul turneu „The Wall” a început pe 15 septembrie 2010, în Toronto, Canada, și a continuat cu noi reprezentații în America de Nord, Europa, Australia și America de Sud, înregistrând adevărate recorduri de audiență – 192 de concerte și peste 3,3 milioane de spectatori -, devenind rapid unul dintre cele mai de succes turnee din istorie. Mai mult decât atât, turneul început acum trei ani a reprezentat prima interpretare integrală din ultimii douăzeci de ani a pieselor albumului „The Wall” de unul dintre membrii Pink Floyd, cea anterioară aparținându-i tot lui Roger Waters, la Berlin, pe 21 iulie 1990.
De-a lungul timpului, producția originală a celebrului album „The Wall” a fost pusă în scenă integral doar de 29 de ori în cadrul turneului de promovare susținut de Pink Floyd în 1980 și încă o dată, în Germania, ca formă de sărbătorire a căderii Zidului Berlinului, în fața a peste 200.000 de oameni. „The Wall” rămâne unul dintre cele mai emblematice albume din istoria muzicii, cu efecte profunde asupra culturii pop, rezonând cu multe generații de fani.
Oana GHITA, oana.ghita@mediafax.ro
