Concertul „Clopotele Bucovinei”, difuzat în prima zi de Paște, la ora 12.00, în parcul din fața Palatului Administrativ din municipiul Suceava, începe cu celebrele clopote ale Mănăstirii Putna: primul va „cânta” clopotul Buga, turnat în 1484 din porunca lui Ștefan cel Mare, urmează clopotul Blagovistnic, tot de pe vremea voievodului Ștefan, apoi Ușerul, dăruit mănăstirii de Petru Rareș, clopotul Siluan, clopotul numit Micul, clopotul dăruit de ierodiaconul Mihail și arhimandritul Vartolomeu Măzăreanu și cel donat de regele Carol al II-lea. Urmează înregistrări de clopote și toacă de la alte 11 mănăstiri și biserici din județul Suceava: Voroneț, Sucevița, Moldovița, Pătrăuți, Cacica, Arbore, Probota, Slatina, Dragomirna, Sfântul Ioan cel Nou și Mănăstirea Humor. Concertul durează jumătate de oră și a fost realizat, potrivit președintelui Consiliului Județean, Gheorghe Flutur, „de specialiști în muzică și în sunete de clopot, îmbinate cu sunete de toacă”.
„Îi invităm pe toți cei interesați, suceveni și turiști, să asculte acest unic concert, care va putea fi urmărit pe două ecrane uriașe care vor fi amplasate în Parcul Central. Apoi vom ciocni un ou de Paște, în parcul din fața palatului”, a spus, ieri, Gheorghe Flutur.
Clopotele sunt „botezate” cu numele donatorilor sau ale meșterilor care le-au făurit
Clopotele de la biserica Pătrăuți au fost turnate în jurul anului 1850, de Mihai Fogăraș. Cele de la Sucevița au fost dăruite de frații Movilă, ctitorii mănăstirii, și au ca decorație stemele familiilor. La Slatina, clopotele dăruite de Alexandru Lăpușneanu s-au păstrat până la 1821, la incendiul provocat de eteriștii lui Alexandru Ipsilanti. Clopotele existente au fost realizate la mijlocul secolului XIX. Mănăstirii Voroneț, în 1488 Ștefan cel Mare i-a dăruit două clopote făcute din bronz, cărora li s-au adăugat argint și aur, făcându-le să sune cu un timbru grav și pătrunzător. La biserica Sfânta Treime din Siret, dintre cele trei clopote, unul este făcut în 1856, într-un atelier cernăuțean, unul într-un atelier vienez, iar cel de-al treilea nu poate fi datat, însă după toate probabilitățile, a fost realizat într-un atelier bucovinean.
La biserica Sfântul Dumitru din Suceava, biserica și turnul, împreună cu clopotele, au ars în 1809 într-un incendiu puternic. Biserica a fost restaurată în 1822, iar turnul în 1845. Între 1867 – 1910, turnul a fost folosit pe post de foișor de foc, cu clopote făcute în atelierele bucovinene.
Biserica Sf. Gheorghe (Mirăuți) a fostrestaurată între 1898-1903 și a fost împodobită cu clopote realizate în atelierele din imperiul habsburgic.
Potrivit directorului Complexului Muzeal Bucovina, Emil Ursu, celemai multe clopote din Bucovina au fost refăcute și turnate din nou din clopote mai vechi, cu adaos de material în atelierele de la Pătrăuți, Cernăuți și Viena.
Potrivit tradiției creștine, sunetele clopotelor simbolizează glasul lui Dumnezeu și al slujitorilor săi. De aceea, înainte de a intra în funcție, sunt mai întâi stropite cu agheasmă și tămâiate, primind adeseori și câte un nume, fie simbolic, fie de ctitor, fie de sfinți, întocmai ca la un autentic botez.
Clopotele au fost inventate în Italia, spre sfârșitul secolului al IV-lea
Clopotele se toarnă dintr-un aliaj special, în care predominăalama, care-i determină și sonoritatea. Se folosește un bronz special care conține staniu, nichel, argint și cupru. Puritatea aliajului este o condiție indispensabilă pentru a obține un clopot de calitate. Pentru un clopot, frumusețea, timbrul, puterea, dar mai ales armonia sunetelor depind în mod fundamental de profilul său, adică de forma liniei curbe.
“Un clopot care nu are armonie este rece, îndepărtat de sufletul omului. De aceea turnarea unui clopot nu se poate face la întamplare, respectându-se doar profilul exterior. Acordajul clopotelor este o tehnică a meseriei tradiționale, care constă în modificarea foarte lejeră a profilului clopotului după turnare, cu scopul de a obține note muzicale odihnitoare”, a afirmat Emil Ursu.
Acesta a mai spus că, din informațiile pe care le are, se pare că primele clopote ar fi apărut către sfârșitul secolului al IV-lea, inventate de Paulin din Nola (353 – 431), guvernator al Campaniei, mai întâi, apoi preot și episcop în această regiune a Italiei. De la numele zonei în care au fost inventate, clopotele se numesc în limba italiană campane, iar construcțiile destinate adăpostirii și funcționării lor se cheamă campanile, deci clopotnițe.
„La data inventării, clopotele nu au avut destinația religioasă pe care o cunoaștem noi astăzi. Introducerea lor în uzanța vieții bisericești are loc pe la începutul secolului al VII-lea și este atribuită episcopului roman Sabinian. Procesul de generalizare a utilizării acestora evoluează totuși lent și va dura până prin secolul al VIII-lea în Apusul Europei și până prin cel de al IX-lea în Răsărit, coexistând până-n zilele noastre cu procedeul mai vechi al vestirii slujbelor și prin baterea toacei”, a spus directorul Ursu. S-ar părea că în Răsărit clopotele au fost aduse mai întâi din Italia. Este cert că în anul 865 împăratul Bizanțului, Mihail al III-lea, supranumit Bețivul, a primit în dar de la dogele Veneției, Ursus Patricianus, o garnitură de 12 clopote pentru faimoasa biserică Sfânta Sofia din Constantinopol.
