În satul Iacobești, comuna Grănicești, jud. Suceava, la câteva sute de metri pe drumul prăfuit care se deschide pe partea dreaptă (în sensul de mers Suceava – Siret) de la Drumul European E 85, se văd cele două corpuri de clădire, cu coloane albe, ale conacului baronilor Kapri.
“Acel cu ochii căprii”
În anul 1731, când trupul neînsuflețit al lui Grigorie Capri era așezat, la loc de veșnică odihnă, sub lespedea de piatră de dinaintea Bisericii Sf. Cruce, Suceava (“odinioară capitala întregii Moldove, scaun domnesc și mitropolitan”, așa cum scrie Dimitrie Cantemir în “Descriptio Moldavie”) zăcea “aproape toată în ruină”.
Războaiele turco-polone și austro-ruso-turce au afectat puternic această zonă, iar orașul se afla în declin.
Nici nu îndrăznise cu gândul bătrânul armean gregorian să creadă că, după jumătate de secol, urmașii săi vor avea blazon nobiliar în cadrul monarhiei austriece.
De la Grigorie, “acel cu ochii căprii” (al cărui înaintaș a fost Nicora Cap de Bou), a rămas numele Capri (ulterior Kapri, potrivit grafiei germane) în istorie.
“Grigorie Capri armeanul”
“Grigorie Capri armeanul” (așa cum și-a lăsat numele posterității pe inscripția de pe podul de piatră de la Tecuci – “Acest pod de piatră este făcut de mine Grigorie Capri armeanul”) a trăit și s-a stins la Suceava, până ca orașul să intre (odată cu aproape toată partea de nord a Moldovei) sub stăpânirea austriacă.
Armenii, trăitori în aceste locuri încă înainte de întemeierea Țării Moldovei, au rămas aici și după ce stâlpii cu pajuri împărăteși au marcat granița noii provincii Bucovina, anexată marelui Imperiu Habsburgic.
La recensământul din anul 1775, guvernatorul militar Gabriel von Spleny menționa existența în Bucovina a unui număr de 58 de familii de armeni, din care cea mai mare parte locuiau în târgul Sucevei.
“Jupânul Ivan Căprii, neguțitor arman din orașul Sucevei”
Apreciați pentru activitatea lor negustorească prin care contribuiau la dezvoltarea zonei, armenilor li s-au acordat o serie de privilegii.
Unul dintre acestea a fost ridicarea interdicției de a cumpăra terenuri în Bucovina.
Așa că, negustorii și foștii arendași de moșii armeni au început să achiziționeze proprietăți funciare, “jupânul Ivan Căprii, neguțitor armean din orașul Sucevei” (Grigorie Capri a avut doi băieți și o fată) cumpărând de la mazilul Ioniță Coșăteanul, cu suma de 1650 lei, la data de 5 ianuarie 1785, o parte din moșia “Măriței, pe apa Sucevii”.
Ulterior acesta a achiziționat și alte terenuri, având astfel dreptul de a accede la titluri nobiliare.
“Edler von Marecey”
La sfârșitul anului 1785, împăratul Iosif al II-lea (care, când a vizitat Bucovina – în două rânduri, iulie 1783 și iulie 1785 – a fost găzduit într-una din casele familiei Capri) ridică pe “neguțătoriul Bucovinii, Ioan Capri, și nu numai pe dumnealui, ci și pe feciorii dumnealui, dară și pe toți copiii lor acei trupești, cum și pe strănepoții acestora, bărbătești și femeești…la cinste și boerie” acordându-i “diploma de boerie” și “semnul de peceți” (blazonul heraldic) și numindu-l “Edler von Marecey” (nobil de Măriței).
Ioan Capri devenea astfel primul negustor armean înnobilat din Bucovina și totodată cel dintâi nobil bucovinean căruia i se recunoștea apartenența la starea nobiliară de cavaler al statelor supuse coroanei austriece.
Peste câțiva ani neamul Caprii-lor (cu numele scris Kapri în documentele oficiale) obținea de la împăratul Leopold al II-lea înălțarea la starea nobiliară de baroni galițieni, Bucovina fiind circumscrisă, din anul 1786, Galiției.
Proprietăți imobiliare și moșii
În Suceava, familia Capri a avut mai multe proprietăți imobiliare.
Un astfel de imobil a fost cel cunoscut mai târziu ca Hotelul Langer, care a fost inițial curtea baronului Nicolae Kapri (dăruită de acesta, în anul 1808, comunei Suceava).
O altă casă care a aparținut fam. Kapri (construită în sec. al XVIII-lea) este cea pe care preotul Simion Florea Marian a cumpărat-o în anul 1884, casă care există și astăzi, păstrată în patrimoniul muzeal sucevean ca fiind “Casa memorială Simion Florea Marian”.
Familia Kapri stăpânea moșiile Măriței, Șerbăuți (unde baronul Michael Kapri a ridicat în anul 1881, după decesul soției sale Apollonia, o capelă aflată astăzi într-o avansată stare de degradare) și Iacobești (unde se construiește, în sec. al XIX-lea, curtea baronilor Kapri, care cuprindea conacul cu cele două corpuri de clădire cu coloane).
Conacul din Fogadjisten – “Dumnezeu va da”
În prima jumătate a sec. al XIX – lea familia Kapri era cea mai importantă familie de latifundiari din Iacobești (colonia maghiară Fogadjisten – “Dumnezeu va da” – atestată documentar din anul 1777).
Conacul, care – așa spuneam la începutul acestor rânduri – există și astăzi, a găzduit după naționalizare un sanatoriu de boli infecțioase, iar ulterior (prin anii ’70 – ’80) asigura spații de cazare în cadrul rețelei Biroului de Turism pentru Tineret (BTT).
După 1989, în corpul de clădire mai mic, dinspre stradă, a fost amenajat (pentru câțiva ani) un dispensar, iar în corpul mare, cel care avea cândva blazonul nobiliar pe frontonul sprijinit pe coloane monumentale, a funcționat o secție de producție cooperatistă în care…se împleteau coșuri din nuiele.
Peter von Kapri
Conacul, degradat, vandalizat de oamenii care, în loc să utilizeze benefic clădirile solide, din cărămidă, au distrus pereții interiori, au sustras tocurile ușilor și ferestrelor și au tăiat grinzile care susțineau acoperișul, a fost revendicat de urmașii ultimului baron de la Iacobești, care au redobândit asupra lui (și asupra terenurilor deținute) titlul de proprietate în anul 1997.
Peter von Kapri, care locuiește în Germania, la Dusseldorf (cu care am stabilit o legătură de corespondență on-line prin intermediul și amabilitatea d-lui Mihai Stepan Cazazian, redactorul șef al revistei “Ararat” a Comunității Armenilor din România) încearcă să protejeze atât conacul, căruia dorește să-i găsească o folosință, cât și să reabiliteze capela familială din Șerbăuți, construcție care, deși a fost inclusă pe lista monumentelor istorice de patrimoniu, se află într-o totală stare de abandon.
Baronii Kapri, cărora împăratul Franz al II-lea le-a acordat, în anul 1811 (la schimbarea formei blazonului nobiliar), deviza “Industrie et fidelitatis fructus” (deviză care poate fi văzută pe blazonul cioplit în gresie cenușie pe soclul unui monument funerar din cimitirul armenesc Sf. Simion din Suceava) și-au înscris numele și faptele în istoria Bucovinei.
Mormintele din tufișurile de sânger
În partea opusă drumului spre conac, în plin câmp, pe cealaltă latură a șoselei E 85, pe o ridicătură înverzită, se află cimitirul satului Iacobești.
Ceva mai la margine, aproape inaccesibile din pricina tufișurilor dese de sânger și alun care au năpădit partea veche a cimitirului, se află câteva pietre de mormânt între care și cele aparținând familiei Kapri.
Pietre năruite, morminte devastate, profanate și probabil jefuite cu mulți ani în urmă.
Doar către un singur mormânt am reușit să răzbesc prin desișul tufișurilor, un soclu de monument funerar, răsturnat, pe care cu greutate se mai poate citi inscripția de pe piatra roasă de vreme și acoperită de un strat de licheni: FLORA BR. KAPRI.
Capela Kapri din Șerbăuți
Cu vreo două decenii în urmă, frontonul capelei Kapri din Șerbăuți era încă împodobit cu blazonul nobiliar și cu o inscripție în limba latină.
Amplasată pe marginea drumului care străbate localitatea, capela se înalță dincolo de gardul de fier forjat, având zidurile cojite de stratul de tencuială.
Sătenii mai vârstnici își amintesc că, odinioară, preotul catolic din Siret oficia anual slujba în capelă, pe data de 15 august, de Sf. Marie Mare.
În anul 1998, prin demersurile lui Peter von Kapri, capela a fost recunoscută ca monument și inclusă de Ministerul Culturii și Cultelor pe lista monumentelor istorice.
Firma RESTACO a câștigat licitația de restaurare și a început lucrările de consolidare; a început doar, pentru că fondurile necesare n-au mai fost alocate, iar capela se degradează pe zi ce trece.
