În conferința de presă din data de 18.02.2011, domnul Marian Stoicescu, președintele Federației pentru Apărarea Pădurilor, aflat la Suceava, se arăta foarte îngrijorat de soarta pădurilor de la cele 17 ocoale silvice care administrează suprafețe revendicate de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei.
Nu știm de unde apare această îngrijorare majoră, întrucât, toate scrierile de specialitate apărute până în anul 1948 și după, definesc gospodărirea pădurilor proprietatea Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei ca un model pentru multe țări europene.
În cei 166 de ani de existență a Fondului Bisericesc (1783-1949) acesta s-a preocupat de:
– introducerea unui regim silvic de cruțare a pădurilor și de folosire rațională a lemnului;
– crearea unei bune evidențe a proprietăților Fondului, realizate prin amenajamentele silvice, hărțile silvice, cadastrul forestier, limite materializate în teren prin borne și șanțuri;
– crearea accesibilităților pădurilor prin construirea unei rețele de transport cu caracter permanent, atât pe uscat (drumuri forestiere și căi ferate forestiere), cât și pe apă, în bazinul râului Bistrița Aurie și afluenților săi;
– construirea sediilor de ocoale și cantoane silvice pe care Regia Națională a Pădurilor din Direcția Silvică Suceava le-a preluat și le folosește și astăzi;
– înființarea, mai întâi la Frătăuți în 1887 și apoi la Rădăuți, a școlilor de pădurari și, respectiv, de brigadieri silvici.
În anul 1934, marele silvicultor român profesor Marin Dricea, cu ocazia excursiei făcute în Bucovina, însoțind profesorii și studenții Facultății Forestiere din Varșovia, făcea următoarea apreciere la adresa administrației Fondului și a personalului silvic: „în Bucovina (…) veți putea vedea și aprecia singuri o gospodărire forestieră pe care noi o socotim ca cea mai perfect adaptată condițiilor istorice și staționale din Carpați”, ca și la adresa corpului silvic al Fondului Bisericesc: „Dumneavoastră veți mai putea vedea și judeca opera unui distins corp silvic local – legat indisolubil și pe toată viața de pădurile acestui colț de pământ, asupra cărora s-a lăsat greu aripa vremurilor noi. Acest legământ trainic (…) vă va putea arăta dumneavoastră, tineri studenți, că legătura indisolubilă cu pădurea și nețărmurita iubire de carieră constituie primul și ultimul postulat al carierei de inginer silvic, căruia v-ați devotat în Bucovina, silviculturimea vă va mai oferi această frumoasă pildă”.
Dacă domnul Marian Stoicescu, avea inspirația și timpul necesar să consulte Contractul Colectiv de Muncă încheiat de silvicultori cu Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților în anul 2005, putea lesne să se inspire în bine și pentru forestierii din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva la încheierea unui Contract Colectiv de Muncă intre sindicat și Regia Națională a Pădurilor – Romsilva. Reiese clar din acel Contract că personalul silvic care va lucra în pădurile Fondului Bisericesc nu va fi altul decât cel actual, existent în acele ocoale silvice, în condițiile în care legislația națională stabilește clar regulile de gospodărire a pădurii, care se face numai cu personal specializat și în regim silvic.
Suntem încrezători că, la următoarea apariție în presă pe această temă a domnului Marian Stoicescu, el se va documenta mai atent asupra acestor aspecte și va afla că pădurile Bucovinei vor fi în continuare gospodărite de corpul silvic existent aici.
Biroul de presă al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților
