„STRAJA ȚĂRII” REAMINTEȘTE „MAI MULT DE FORMAȚIILE DE LA NURNBERG ȘI ROMA”
Universitarul Dan Dascălu susține că „nici Sidorovici și nici organizația „Străjeria” nu au legătură cu mișcarea legionară și cu fascismul”, că „Străjeria a fost o mișcare de tineret regalistă, înființată de Carol al II-lea pentru a contrabalansa influența legionarilor, a frățiilor de cruce”, deci, discursul de la Bucșoaia al senatorului Flutur nu ar însemna o asumare de fascism. Orice manual de istorie îi contrazice afirmațiile; „Straja Țării” a fost o organizație paramilitară, constituită după modelul „Hitler Jugend”, prin înregimentarea obligatorie a tuturor organizațiilor de tineret din România: „În toamna anului 1934 el a înființat „Straja Țării”, un soi de organizație de cercetași. Este marea idee a domniei. Mișcarea Legionară fiind exterminată – cel puțin aceasta este iluzia pe care o au cei din cercurile înalte –, regele va desvolta „Straja Țării” în speranța că va exercita asupra tineretului aceeași atracție pe care o avusese până atunci organizația lui Codreanu: uniforme, defilări in formații militare, impresia de forță și de utilitate socială (…) Hotărăște, deci, să impună din acest moment tuturor elevilor de școală, între 8 si 18 ani, înscrierea în „Straja Țării”. Totul în această instituție reamintește mai mult de formațiile de la Nurnberg și Roma decât de cercetășia engleză, mai cu seamă cultul pentru șeful statului” (Henri Prost).
O ultimă precizare: la Bucșoaia, în 2 iulie 1937, Carol al II-lea, „Mussolini de Dâmbovița”, cum a fost supranumit, nu s-a întâlnit cu străjerii, ci cu „arcașii”, pe care, ulterior, i-a înregimentat cu forța în „Straja Țării”, cum se poate afla din ziarul și, apoi, Calendarul „Glasul Bucovinei”, pe anii 1937, respectiv, 1938.
Pentru bibliografia problemei, recomandăm: Hilary St George Saunders, The Left Handshake, 1948; Enciclopedia României, 1939; Ion Agrigoroaiei, România interbelică, Vol. I, 2001; Horia SIMA, La moartea Regelui Carol în Revista Vestitorii, Salzburg, 1953; Henri Prost, Destin de la Roumanie – (1918-1954), Ed. Berger-Levrault, Paris etc.
Constantin-Emil URSU,
muzeograf
