Am ajuns în acea sală mai mult întâmplător, mai mult din naivitate. Nu aveam ce căuta acolo. Nu pentru mine sau pentru cei ca mine era organizat acel eveniment. Știam ce urma să se întâmple, dar am luat-o mai mult ca o joacă, ca pe un lucru minor.
O sală plină de funcționari, oameni care lucrau în administrație. În jur de treizeci de oameni. Totul se întâmpla într-o instituție foarte importantă a unui județ din România. Urma să aibă loc un test de verificare cunoștințelor, după parcurgerea unui curs. Cursul nu a avut loc niciodată. Răspunsurile se aflau pe masă, pentru majoritatea celor prezenți. Totul era un teatru ieftin! Era o batjocură! Era strigător la cer! Și cu toate astea, lumea era jovială, bucurându-se în grup, conspirativ, de lucrurile năstrușnice pe care le făceam.
Totul era bolnav acolo, de la atingerile cancerigene ale celor care organizau testarea până la zâmbetele lor uluitoare. Ce se întâmpla acolo era normal pentru ei. Am intrat, mai mult ca într-un joc, în atmosfera aceea. Am râs și eu.
Testul s-a terminat în mai puțin de un minut. Era o făcătură. După câteva momente, toți s-au îndreptat într-un entuziasm total către supraveghetori și au înmânat lucrările.
Abia acasă, ieșit din camera aceea am început să-mi dau seama de ce s-a întâmplat, de cât de murdar și josnic era totul. Oare chiar nu puteam să fac lucrurile așa cum trebuie? Oare chiar oamenii aceia nu-și dădeau seama de cât de murdar și strigător la cer era totul? Aceștia erau oamenii din administrație? Cum aș fi putut eu folosi diploma aceea mai departe? Cum aș fi putut să o trec în CV, oricâte uși mi-ar fi deschis? Cum să vorbesc de principii și curățenie mai târziu?
Cuvântul “compromis” poate avea mai multe sensuri: ca substantiv sau ca adjectiv. Ca substantiv, compromisul are plural. Poate exista un compromis, dar și mai multe. Ca adjectiv, însă, cuvântul “compromis” are o altă nuanță. Fie ești compromis, fie nu. Eu cred că de fapt “compromis” e doar adjectiv. E destul unul, nu e nevoie de mai multe. În timp ce mă gândeam la toate acestea, țineam diploma frumoasă în mâini. Am rupt-o în bucăți. Eu nu sunt compromis!
Ovidiu Cocieru,
Bursier Fulbright
