Complice la fericire

Aventura a început vineri, la orele dimineții, când tocmai îmi făceam calculele cum să-mi încapă în puținele ore ale unei zile cele 5 – 6 chestiuni pe care la aveam de rezolvat, inclusiv deplasarea la Fălticeni cu colegul Tibi Cosovan. Numai că, așa cum adesea se întâmplă în viață, am fost deturnat din toate cele de Tibi Avram, care mi-a ordonat, ca orice șef care se respectă, să iau calea … muntelui, adică la Pojorâta, de unde împreună cu Gabriel Toderașcu, pentru cunoscători „Tomiță”, urma să transmit live, pentru Monitorul online, meciul decisiv pentru promovarea în Divizia B dintre Bucovina Pojorâta și Știința Miroslava, o echipă aparținând, presupun, … Universității din Miroslava, că tot Știința se numea și echipa din Craiova, înainte de a-i zice chiar Universitatea! Ajuns acolo, am rămas mai întâi uluit de galeria gazdelor, care, cu exact două ore înaintea startului, era în plină activitate. Mai apoi, bătând cu talpa întreaga incintă, mi-a plăcut la culme amplasarea ei, între o biserică și drumul național, către care se cărau mingile trase mai sus decât înălțimea gardului, calitatea gazonului (doar e la munte, nu?), dar mai ales entuziasmul localnicilor și convingerea lor fermă că vor promova. Cel mai greu și mai greu a fost să găsim locul de unde să facem transmisia. În cele din urmă, ne-am cocoțat pe un morman de pietriș, pe care erau niște structuri din beton, peste care am pus niște plăci din scânduri , apoi masa și scaunele, și uite-așa am încăput toți trei: Silviu cu camera de transmisie, Tomiță și cu mine cu microfonul, acesta amplasat pe o masă care se bălăngănea deasupra capetelor rezervelor și al unuia dintre tușieri. Ce prostii oi fi vorbit eu acolo, la microfon, chiar cred că nu are importanță, prin comparație cu cantitatea uriașă de informație „la obiect” furnizată de Tomiță. Pentru cei care ați urmărit meciul live, jur că totul era în capul lui, nu pe foi scrise de acasă, și nici pe ecranul telefonului. Meciul a fost doar aspru, o bătălie surdă, cu nenumărate greșeli de toate felurile. Finalul a fost de-a dreptul incandescent, iar eu închei spunându-vă că sunt extrem de fericit că am fost părtaș la acest moment, fără glumă, istoric.