Pentru orice credincios dornic de a cunoaște noi locuri în care monahii caută drumul spre sfințenie, Mănăstirea Vlădiceni din județul Iași poate fi destinația unui mic pelerinaj, dar și locul unde frumusețea, liniștea și istoria zonei pot readuce echilibrul interior. Situată la doi kilometri de Iași, lângă satul Vlădiceni din comuna Tomești, Mănăstirea Vlădiceni este, totuși, mai puțin cunoscută turiștilor și chiar ieșenilor. Vatra monastică de aici este atestată încă din 1415. Distrusă de comuniști, mănăstirea a fost refăcută din 1994, iar din această primăvară așezământul monahal este pregătit nu doar pentru primirea vizitatorilor, ci și pentru cazarea pelerinilor.
Locuri binecuvântate
De la Mănăstirea Vlădiceni, poți lesne vedea întreaga zonă industrială a cetății moldave, având în același timp impresia că te afli într-un loc retras de lume. Mănăstirea este așezată pe locuri sfințite în timp, de monahii care au viețuit în aceste tărâmuri cu o veche trăire monastică. Conform tradiției, locurile au fost binecuvântate la 1415 de venirea moaștelor Sfântului Mucenic Ioan din Trapezunt, de la Cetatea Albă, care au fost duse la Suceava și așezate în Biserica Mirăuți. Astăzi, moaștele sfântului se află în Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”.
Domnitorul Alexandru cel Bun și Mitropolitul Iosif Mușat, împreună cu episcopii de Roman și Huși, au întâmpinat în acel an alaiul care aducea moaștele către capitala de atunci a țării. Poiana, unde se presupune că ar fi avut loc evenimentul și unde trăiau monahii, a fost consemnată în cronicile vremii cu numele de Poiana Vlădicăi. Mai târziu, a fost construit aici și un schit, care, a dispărut în timp. „În aceste locuri veneau mulți pelerini la schitul care exista aici. Tradiția locală arată că veneau credincioși chiar din Basarabia. Probabil că pe aici trecea drumul de la granița dinspre Albița spre alte zone ale țării”, ne-a spus starețul mănăstirii, protosinghelul Arsenie Butnaru.
Loc de odihnă pentru pelerinii basarabeni
Dacă despre prima așezare monahală din Poiana Vlădicăi nu se cunosc foarte multe, istoria consemnează faptul că între anii 1908-1910 a fost construit un schit în apropiere, de câțiva călugări, în Valea Cozmanei din apropierea Poienii Vlădiceni, cu hramul Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan. Ctitorii schitului au fost câțiva călugări athoniți, conduși de arhimandritul Teodosie Soroceanu. „Există mărturii, conform cărora, monahii de atunci, conduși de arhimandritul Soroceanu, ar fi construit aici locuri de cazare pentru pelerinii basarabeni, care veneau să se închine la moaștele Sfintei Parascheva”, ne-a explicat părintele Arsenie. În 1918, biserica schitului a fost distrusă în întregime, în urma exploziei unui depozit de muniții din apropiere. Explozia a fost atât de puternică, încât schitul a fost distrus, murind mai mulți călugări, împreună cu arhimandritul Teodosie. A doua biserică a mănăstirii a fost construită după Primul Război Mondial, în timpul mitropolitului Pimen Georgescu. Un grup de monahi veniți de la Muntele Athos, în frunte de arhimandritul Epifanie Demetrescu, au refăcut, în perioada 1923-1928, lăcașul de cult, împreună cu așezarea monahală. Cutremurulul din anul 1940 a afectat biserica mănăstirii, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-a încercat refacerea ei. În timpul conflictelor militare din perioada 1941-1945, biserica a fost afectată și mai mult, încât a fost necesară o amplă renovare între anii 1957 și 1959.
Reînființată după 1990
Regimul comunist nu a fost favorabil dezvoltării așezământului monahal de la Vlădiceni. În anul 1944, Schitul Vlădiceni avea două clădiri pe post de chilii, care, în anul 1959, au fost preluate de Gospodăria Agricolă de Atat, iar biserica schitului a funcționat din acel an doar ca biserică de mir, care aparținea de parohia Tomești. În acea biserică se slujea numai de câteva ori pe an. Mai târziu, lăcașul de cult a fost folosit ca depozit pentru diverse materiale de construcție și, fiind complet neglijat, s-a dărâmat în întregime. Reînființarea mănăstirii a avut loc după Revoluția din 1989, prin eforturile Preasfințitului Calinic Botoșăneanul, care s-a ocupat personal de primirea tuturor aprobărilor necesare. În 1994, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a fost reluată viața monastică la Vlădiceni. În 1995, Sfântul Sinod a aprobat reînființarea mănăstirii, iar în numai cinci ani a fost ridicată actuala biserică cu hramul „Sf. Apostol și Evanghelist Ioan”, inspirată de stilul bisericilor moldovenești din secolul al XV-lea. „Biserica mare este construită după modelul celei de la Putna. A fost dorința Preasfințitului Episcop Calinic Botoșăneanul ca această biserică să arate ca cea de la renumita mănăstire bucovineană”, ne-a spus părintele Arsenie.
Slujbe în fiecare zi
Mănăstirea Vlădiceni are astăzi două lăcașuri de cult: un paraclis cu hramul Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, care folosește slujbelor zilnice oficiate aici, și Biserica „Sfântul Ioan Teologul”. Paraclisul a fost construit în anul 1996, în doar trei luni, din cărămidă făcută în mănăstire. Are formă de navă și este compartimentat în altar și naos. Altarul este luminat de o fereastră la est și alta pe zidul nordic. Pe altar este o turlă pătrată, cu acoperiș piramidal și cu trei ferestre, la sud, est și nord. În dreapta altarului este o cameră pentru veșminte. Catapeteasma, din lemn de brad sculptat, este pictată. Naosul, spațios, are tavanul semicircular și este luminat de două ferestre pe zidul din sud și alte două, așezate pe zidul nordic. „De ceva timp avem amenajat aici și un atelier în care litografiem icoane. Paraclisul folosește pentru slujbele zilnice, oficiate pentru cei șapte monahi care formează obștea. Este ca o biserică de familie. Am simțit de la început nevoia de a primi în biserica mare credincioșii care vin la mănăstirea noastră să participe la slujbele de duminică. De aceea, slujbele zilnice, pentru monahi, sunt oficiate în paraclis, iar slujbele de sâmbătă și duminică sunt oficiate în biserica mare”, ne-a spus părintele Arsenie. Credincioșii care vor să participe aici la Sfânta Liturghie pot face acest lucru duminica și în sărbători, începând cu ora 8:00. Programul zilnic cuprinde: slujba Vecerniei, de la ora 16:00, slujba Utreniei, de la ora 19:00, Acatistul, Ceasurile și Sfânta Liturghie, dimineața, de la ora 7:00. Slujba Sfântului Maslu se săvârșește miercuri, de la ora 17:00.
Comorile bisericii de la Vlădiceni
Pe lângă racla argintată cu părticele din moaștele Sf. Ioan Evanghelistul, Sf. Mina și Sf. Chiriachi, biserica mănăstirii deține și obiecte cu valoare de patrimoniu. Astfel, mănăstirea are o Evanghelie din anul 1821, îmbrăcată în alamă și emailată. Pe lângă aceasta, lăcașul de cult adăpostește și o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul în brațe, pictată la Muntele Athos, după modelul unei vechi icoane făcătoare de minuni de la Schitul românesc Prodromu.
O copie a mănăstirii Putna
Biserica „Sfântul Ioan Teologul” a Mănăstirii Vlădiceni a fost sfințită pe 23 mai 1999 de Prefericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Pictura interioară a bisericii și a pridvorului deschis a fost realizată în anul 2004, de meșterii Mihai Chiuariu și Dumitru Macovei. Lăcașul de cult este din cărămidă, în formă de cruce, având lungimea de 25 de metri și lățimea de 7 metri, iar în zona absidelor de 11 metri. Structura de rezistență este din stâlpi de beton. Altarul este luminat de o fereastră la est.
Catapeteasma este din lemn de stejar sculptat. Naosul, cu absidele largi și adânci, este luminat de câte o fereastră la sud și la nord. Deasupra are o turlă deschisă cu baza pătrată și două etaje octogonale, luminate de patru ferestre. Se delimitează de pronaos prin doi stâlpi marginali masivi. Pronaosul foarte spațios este luminat de două ferestre pe zidul sudic și alte două pe cel nordic. Și în pronaos sunt doi stâlpi marginali masivi, pe care se sprijină arcadele ce susțin cele două bolți circulare. Deasupra pronaosului se înalță două turle deschise, octogonale, luminate de câte trei ferestre la sud și la nord. Intrarea în pronaos se face printr-o ușă din lemn de stejar sculptat. Pridvorul deschis este spațios, susținut în față de patru stâlpi și în părțile laterale de alți doi stâlpi. Pardoseala interiorului bisericii și pridvorului este din marmură. Acoperișul, din tablă zincată, are streșinile foarte largi. „Arhitectura bisericii noastre este asemănătoare celei de la Putna. În biserică se slujește doar sâmbăta și duminica, foarte mulți credincioși venind să participe la slujbele oficiate”, ne-a arătat pr. Arsenie.
(Ștefan MĂRCULEȚ, sursa: www.ziarullumina.ro)
