Nașterea Sfintei Fecioare a reprezentat un subiect foarte iubit de Sfinții Părinți. În acest sens ne-au rămas numeroase omilii și tâlcuiri privitoare la acest moment care anticipează taina Întrupării Domnului. Printre autorii patristici care s-au ocupat cu interpretarea și stabilirea semnificațiilor adânci ale Nașterii Maicii Domnului se numără și Sfântul Nicolae Cabasila.
Vom analiza în amănunt, în cele ce urmează, omilia pe care a susținut-o cu prilejul acestei sărbători deosebite.
Sfinții Ioachim și Ana și rodul rugăciunii lor
În debutul omiliei sale, Sfântul Nicolae Cabasila se referă cu precădere la viața și credința desăvârșită a Sfinților Ioachim și Ana, părinții Maicii Domnului. Astfel, priceputul predicator vorbește despre împlinirea rugăciunii unor oameni drepți, care au crezut că Dumnezeu poate să le dea copii chiar și la o vârstă înaintată. Comparând virtutea lor cu cea a altor drepți precum Noe, Avraam sau Moise, Sfântul Nicolae Cabasila ajunge la concluzia că i-au depășit pe aceștia. „Voi Ioachim și Ana ați fost mai drepți, mai păzitori ai legilor și mai iubiți de Dumnezeu decât Moise, Noe și Avraam și decât toți cei prin care neamul omenesc s-a bucurat de cele folositoare. Căci însuși faptul că ați putut face lucruri atât de mari la Dumnezeu și ați fost ridicați de aici la o cinste atât de minunată e un semn limpede al faptului că sunteți mai iubiți de Dumnezeu decât toți, iar faptul că sunteți iubiți de Dumnezeu mai mult decât toți oamenii e o dovadă strălucită că ați păzit legea lui Dumnezeu și că sunteți biruitori în dreptate” (Sfântul Nicolae Cabasila, Cuvânt la preaslăvita Naștere a Fecioarei Maria, în: „Maica Domnului în teologia secolului XX și în spiritualitatea isihastă a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei”, diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2008, p. 439). Fără îndoială, o asemenea înălțare a Sfinților Ioachim și Ana deasupra tuturor drepților vechi-testamentari ar putea părea la prima vedere forțată. Însă Sfântul Nicolae Cabasila are în vedere rezultatul nevoințelor ascetice și al rugăciunii acestei familii deosebite: nașterea Sfintei Fecioare care Îl va purta în pântece pe Fiul lui Dumnezeu. Prin acest rod minunat sunt depășite rezultatele celorlalți drepți, atât ale Sfântului Prooroc Moise care a primit Legea pe muntele Sinai, cât și a drepților Noe și Avraam care au dovedit o statornicie în credință vrednică de laudă. De altfel, Fecioara Maria este descrisă de Sfântul Nicolae Cabasila drept „comoara harului și rodul Legii”. Într-un pasaj ulterior, el aprofundează această idee centrală cu referire la părinții Maicii Domnului: „Dacă acela care a purtat de grijă, cum se cuvenea, de puține, e vrednic să dobândească multe șcf. Mt. 25:21ț de la Dumnezeu Cel drept, cum n-ați dovedit în chip strălucit că ați păzit Legea și ați respectat Cortul Mărturiei mai mult decât toți ceilalți prin însuși faptul că ați adus pe lume, ba chiar ați alcătuit adevăratul Cort al lui Dumnezeu, față de care acela e atât de inferior, cu cât păstrează doar o icoană și umbră a acestuia?” (Cuvânt la preaslăvita Naștere a Fecioarei Maria, p. 440).
Legătura între Nașterea Fecioarei și crearea omului
Continuând interpretările subtile, Sfântul Nicolae Cabasila face o legătură interesantă între crearea omului și Nașterea Maicii Domnului. „Ea singură este cu adevărat opera unei rugăciuni sfinte, în care nu a fost nimic de nemărturisit, Ea singură a fost un dar al lui Dumnezeu, vrednic și de a fi dat celor ce se roagă și de a fi primit de cei care-l cer, și care nu a avut nimic distonant nici pentru mâna care-l dădea, nici pentru cea care-l primea. De aceea, era logic șakolouthosț ca natura să nu poată aduce nimic nașterii Preacuratei și Însuși Dumnezeu Cel ce fusese chemat să lucreze totul și împingând la o parte natura să o creeze pe Preafericita, ca să vorbim așa, în chip nemijlocit ca și pe primul om; dat fiind că primul om în sensul cel mai propriu al cuvântului e Fecioara, prima și singura care a arătat natura noastră” (Cuvânt la preaslăvita Naștere a Fecioarei Maria, p. 442). Atunci când precizează că natura nu a dus nimic pentru nașterea Maicii Domnului, Sfântul Nicolae Cabasila are în vedere un singur lucru: neputința părinților ei de a mai avea copii din cauza vârstei înaintate. El nu se referă aici la faptul că Fecioara nu ar fi fost un om obișnuit și ar fi avut parte de o naștere mai presus de minte precum cea a Domnului nostru Iisus Hristos. În privința celei de-a doua părți a acestei afirmații, privitoare la legătura dintre nașterea Fecioarei Maria și crearea primului om, trebuie să aducem câteva precizări importante. Nicolae Cabasila merge pe linia patristică existentă până la el, inaugurată de Sfântul Iustin Martirul și Filosoful (care o numește pe Maica Domnului „noua Evă”) și dezvoltată de Sfinții Chiril al Alexandriei și Maxim Mărturisitorul, considerând că Sfânta Fecioară este persoana cea mai curată care a existat vreodată. Ea reprezintă cu adevărat omul plin de har și virtute, într-un mod mai deplin decât Adam însuși, pentru că nu s-a aplecat niciodată asupra păcatului și a fost curată de orice nedreptate, în afara păcatului strămoșesc. Ea nu a beneficiat de poziția privilegiată a lui Adam în Rai, ci a trăit în interiorul unei lumi pline de patimi, rezistând însă în fața tuturor ispitelor și devenind prinosul de cinstire al tuturor creștinilor adresat lui Dumnezeu. Așa cum se spune într-o stihiră de la slujba Vecerniei Nașterii Domnului: „Ce vom aduce Ție Hristoase? Că Te-ai arătat pe pământ ca un om, pentru noi. Fiecare din făpturile cele zidite de Tine mulțumire aduce Ție: îngerii cântarea, cerurile steaua, magii darurile, păstorii minunea, pământul peștera, pustiul ieslea, iar noi pe Maica Fecioara. Dumnezeule, Cel ce ești mai înainte de veci, miluiește-ne pe noi” (Mineiul pe Decembrie, EIBMBOR, București, 2005, p.426). Singurul lucru pe care l-am putut oferi lui Dumnezeu ca o jertfă vie, curată, fără prihană este Maica Sa, care a fost om asemenea noastră.
Virtuțile „noii Eve”
Sfântul Nicolae Cabasila continuă interpretarea privitoare la Nașterea Preasfintei Fecioare enumerând virtuțile acesteia și modul în care a păstrat o viețuire curată în lume. „Atotnepătata Fecioară, fără să aibă drept cetate cerul, căci nu era făcută din corpurile de acolo, ci din pământ, în același mod cu neamul omenesc care căzuse și nu-și mai cunoștea natura, Ea singură dintre toți oamenii din veac a stat împotriva răului de la început și până la sfârșit, a dat înapoi lui Dumnezeu neamestecată frumusețea dată nouă de către El și s-a folosit de toată puterea și de toate armele așezate în ea. Prin dragostea de Dumnezeu, prin vigoarea rațiunii, reactitudinea voinței și măreția gândirii, a întors înapoi orice păcat și a înălțat în semn de biruință un trofeu care n-avea nici o asemănare, și prin care a arătat, pe de o parte, pe om și care era natura lui, iar pe de altă parte, L-a arătat pe Dumnezeu și negrăita lui înțelepciune și ce fel de iubire de oameni are” (Cuvânt la preaslăvita Naștere a Fecioarei Maria, p. 445). Sfântul Nicolae Cabasila concentrează aici esența învățăturii despre Maica Domnului. Astfel, deși a fost om asemenea nouă, ea a evitat orice alunecare păcătoasă și s-a învrednicit să îl poarte în pântece pe Însuși Fiul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, ea nu ne-a arătat doar acest lucru, ci și care este natura noastră și care sunt darurile hărăzite ei de Dumnezeu. Vom încheia cu un cuvânt plin de speranță al Sfântului Nicolae Cabasila fundamentat tocmai pe acest aspect: omenitatea curată a Maicii Domnului. „Numai omul, care poartă chipul lui Dumnezeu, în cazul în care îl arată curat, așa cum este, neadăugând peste el nici o trăsătură falsă, putea arăta pe Dumnezeu Însuși. Dar singura dintre toți oamenii care au fost și care vor fi după ea, care a putut aceasta și a salvat în chip strălucit ideea/forma umană șten anthropeian ideanț pură de orice lucru străin, a fost Fericita Fecioară; căci nimeni altul spune profetul, nu e curat de întinăciune șIov 14:4ț” (Cuvânt la preaslăvita Naștere a Fecioarei Maria, p. 445).
Atotnepătata Fecioară, fără să aibă drept cetate cerul, căci nu era făcută din corpurile de acolo, ci din pământ, în același mod cu neamul omenesc care căzuse și nu-și mai cunoștea natura, Ea singură dintre toți oamenii din veac a stat împotriva răului de la început și până la sfârșit, a dat înapoi lui Dumnezeu neamestecată frumusețea dată nouă de către El și s-a folosit de toată puterea și de toate armele așezate în ea.” Sfântul Nicolae Cabasila
(Adrian AGACHI)
