„Comoara din adîncuri”

„Comoara din adîncuri”
„Prin galeria îngustă și întortocheată pășea grăbit un tînăr miner. Lumina lămpii de carbid dansa tremurător pe pereții galeriei, iar picăturile de apă care se prelingeau pe pereții zgrunțuroși păreau un buchet de nestemate. Minerul Petrea Panaite înainta grăbit prin galerie. Se ducea spre frontul de lucru, acolo unde ortacii lui extrăgeau din măruntaiele pămîntului prețioasa comoară ascunsă în adîncuri – minereul de mangan”.
„Zori Noi”, Anul XIV, nr. 3824, Suceava, 24 martie 1960.
„Cu autobuzul spre oraș”
„Vin de la o nuntă care a ținut trei zile, nuntă cu dar și sarmale mai mari ca pisicile, cu autobuzul vin spre oraș și am cu mine o damigeană cu molan, un snop de leuștean, două gulii și pe tuciuriul de la tobă, cu tobă cu tot. În autobuz mai există o văduvă cu fuste de naylon, un călugăr care urmează cursurile de șofer, un purcel de lapte transportat pentru vaccinare, un recrut care se uită la văduva planturoasă, șoferul autobuzului care se uită la recrut și-l amenință cu o manivelă. Mai e o ceapistă care vorbește franceza și tocmai cînd intram în oraș un pescar ceru să coboare fiindcă luase mașina invers, așa că am coborît și eu luîndu-l pe tuciuriu în tobă. Și am luat toba în spinare legănînd-o ca și cum aș fi legănat văduva cu fuste de naylon, în timp ce șoferul și recrutul se certau care să-i ia un interviu fetișcanei ce vorbea limba franceză. Pe drum mi-am pierdut leușteanul și guliile, numai toba, afurisita, n-a vrut să-mi cadă din spinare”.
„Moftul român”, Serie nouă, Anul I, nr. 3, Martie 1990.