Mici la stat dar mari la fapte, mărunți dar puternici și foarte rezistenți, blânzi și puțin pretențioși, capabili să reziste celor mai geroase ierni ori în zonele cele mai aspre, cu puțină hrană, adevărați supraviețuitori în condiții extreme, huțulii, micuții cai care au uimit armata austriacă, sunt o adevărată comoară genetică, păstrată cu sfințenie în munții Bucovinei, la Herghelia Lucina.
Acolo au venit, să descopere originile acestui cal fenomen, zeci de străini, din șase țări, membrii Federației Internaționale de Creștere a Cailor de Rasă Huțulă.
Astfel, timp de trei zile, Herghelia Lucina, gestionată de Direcția Silvică Suceava, a fost gazda ședințelor tehnice privind conservarea acestui fond genetic important, în acest timp fiind organizate diverse acțiuni, precum cele de vizitare a hergheliei, demonstrații hipice și o serbare câmpenească alături de cei considerați a fi creatorii rasei huțule.
Convoiul fără cai putere
Sâmbătă dimineață, invitații din șase țări – Austria, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria și Germania, au beneficiat de un tur al Hergheliei Lucina, alături de reprezentanții conducerii Ministerului Mediului și Pădurilor, a Regiei Naționale a Pădurilor și a Direcției Silvice Suceava.
Oaspeți și gazde, cu toții și-au făcut apariția la trapul calului, ca pe vremuri, când mașinile, cu ai lor cai putere, nu existau.
În fruntea convoiului se aflau mândri călăreți, pe cai negri sau de culoarea castanei coapte, lucind în soare, iar în urma lor veneau atelajele, trase tot de cai huțuli.
În întâmpinarea lor au ieșit frumoși feciori și fete ai populației huțule din zonă, înveșmântați în straiul tradițional, strămoșesc.
Atât la venire, cât și la plecarea într-un tur al hergheliei, mașinile puse la dispoziție au fost ignorate de toată lumea, oamenii preferând să se înghesuie în docare și căruțe pentru a urca pe drumurile de munte.
Herghelia Lucina și armata austriacă
Istoria Hergheliei Lucina și creșterea cailor huțuli este strâns legată de prezența armatei austriece în Bucovina aflată sub ocupație. Povestea înființării ei a fost spusă, pe scurt, de șefa Hergheliei Lucina, Mihaela Sarafeșcu, care a fost apreciată de toți oaspeții pentru implicarea și dăruirea ei, fiind considerată de directorul DS Suceava, Sorin Ciobanu, drept “sufletul a tot ceea ce vedeți aici”.
“Creșterea sistematică a calului huțul a început în 1856, sub îndrumarea colonelului Martin von Hermann, care s-a gândit că acest cal este perfect pentru nevoile armatei. Până în acel an, herghelia era folosită ca pășune pentru herghelia de la Rădăuți”, a spus Mihaela Sarafeșcu, precizând că în prezent herghelia are un efectiv de 330 de capete și 1.772 de hectare.
Ea a oferit vizitatorilor un tur al grajdurilor, prezentându-le câteva din cele mai reușite exemplare de cai huțuli, armăsarii pepinieră, folosiți pentru transmiterea caracteristicilor rasei la noile generații. Principalele linii de cai huțuli care sunt perpetuate la Lucina sunt Oușor, Goral, Hrobby, Pietrosu și Prislop.
“Rasa huțul este o rasă mică de înălțime, talia este de 1,40 – 1,44 metri, principala sa caracteristică este forța, rezistența. Este un cal robust, tipul calului de munte, de aceea a fost folosit de armată pentru transportul alimentelor, al armamentului, muniției sau personalului. Este o rasă foarte rezistentă atât la condițiile de mediu, cât și la condițiile de hrană, la boli și la frig, pentru că aici temperaturile în iarnă sunt de minus 30 de grade Celsius. Valoarea materială este una mică după părerea mea, dar cea genetică nu se poate exprima nici în lei, nici în cuvinte, de aceea și fac parte din patrimoniul genetic de stat”, a precizat șefa Hergheliei Lucina.
Crucea colonelului Martin von Hermann
Unul dintre cele mai frumoase momente ale vizitei hergheliei a fost, fără îndoială, plimbarea prin mijlocul sutelor de cai liberi pe pășune, o imagine de vis, în care grațioșii cai, iepe și mânji, treceau la doar câțiva pași distanță de vizitatorii curioși. Blânzi, lăsau oamenii să se apropie de ei, fără a se speria, dar grijulii, iepele mame își chemau puii mai aproape, pentru a-i ocroti la nevoie.
Clopoțeii de la gâtul unora cântau un cântec de munte, îndrăgit de cei care iubesc natura și animalele, iar nechezatul cailor cu coama în vânt, care, cuprinși de fiorul libertății, o luau la fugă, întrecându-se între ei, se auzea parcă peste munți și văi, ca o chemare ancestrală.
După ce cu greu s-a despărțit de pajiștea cailor liberi, grupul de iubitori de cai a avut prilejul să viziteze un alt punct cheie al Hergheliei Lucina – monumentul dedicat colonelului Martin von Hermann, cel care a înființat-o și și-a dat acolo și ultima suflare, un an mai târziu.
“El nu este înmormântat aici, dar amintirea i-o păstrăm. Văzând acest monument, ne-a venit ideea să facem un cimitir pentru armăsarii pepinieri, pentru cele mai valoroase exemplare ale hergheliei. Toate cărările din pădure ajung aici, iar iepele care merg la pășune pe aici trec zi de zi”, a precizat Mihaela Sarafeșcu, șefa Hergheliei Lucina.
Tradițiile huțule și bucatele bucovinene
Oaspeții veniți din șase țări au avut ocazia să se bucure nu doar de frumusețea locurilor și a cailor, ci și de cea a tradițiilor din zona Hergheliei Lucina, precum și de bucatele bucovinene, care i-au făcut să-și lingă degetele de bune ce sunt.
Pentru ei, organizatorii manifestării au pregătit o serie de spații expoziționale, în care tradițiile au prins viață, sub ochii lor.
De la stâna de munte, cu caș dulce și urdă untoasă, de ți se topea în gură, brânză cu smântână, servite cu mămăligă fierbinte, abia răsturnată din ceaun, și sare grunjoasă, alături de o tărie sau o afinată dulce și înșelătoare, la balmoșul adus fierbinte de pe foc, sarmalele scoase din cuptor și tochitura pusă peste brânză frământată, toate aceste bunătăți s-au bucurat din plin de aprecierea celor prezenți, care oftau uitându-se la ele, prea plini să mai încerce și alte combinații.
De la expoziția de chingi, șei și alte piese de harnașament la cea de fierărie, în care li se arăta cum se fac potcoavele de cai sau cum se curăță acestea de pietre, la demonstrații de cum se desfășurau odinioară târgurile la care caii huțuli cărau marfa, până la piese utilitare create de huțuli din lemn și os de animale (baltag, bastoane cu cuțit de apărare la interior, căni de băut cioplite din os, butelcuțe de băutură sau rezerve de praf de pușcă), turiștii au putut admira și testa toate aceste minunății, înțelegându-se cu localnicii huțuli, pentru că au găsit numeroase cuvinte comune între dialectul local și limbile vorbite de ei.
Fondul sonor a fost asigurat de sunetul grav al buciumelor meșterilor buciumași din Câmpulung Moldovenesc, care au adus cu ei și carul bucovinean autentic, realizat anul trecut de meșterul cioplitor Gavril Crăciunaș, la inițiativa lui Aristotel Erhan, un păstrător al tradițiilor bucovinene.
Demonstrații ecvestre
Tot la baza de antrenament de pe vârful Găina, unde sunt amenajate și o parte din grajdurile Hergheliei Lucina, spectatorii străini, dar și localnicii veniți la serbarea câmpenească au putut admira caii huțuli într-o serie de exerciții demonstrative. Căluții, mai mici decât cei care-i călăreau, au demonstrat că pot duce greutăți mari în spinare sau să le tragă după ei, fără mare efort, dovedind și o rezistență ieșită din comun, după cum s-a putut observa și în timpul plimbărilor pe deal, cu atelajele pline de oameni, pe care le-au purtat la trap, în contrapantă, fără a se opri deloc să se odihnească.
Evenimentul s-a dovedit o reușită deplină, încât șeful Direcției Silvice Suceava, Sorin Ciobanu, a concluzionat că este “onorat și mândru de faptul că o instanță specializată și competentă, precum Federația Calului Huțul, a decis și a reconfirmat în aceste zile originea indubitabil românească – și bucovineană – a modestului și răbdătorului cal huțul, care rămâne, se pare, unica rasă de cal pur-sânge românesc pe care nimeni nu o poate contesta. Acest cal are exact calitățile oamenilor locului: răbdare, modestie, rezistență și discreție”.
Caii de rasă huțulă, patrimoniu european
Oaspeții de vază ai Hergheliei Lucina, importanți crescători de cai de rasă din Europa și specialiști în domeniu, au fost întâmpinați de Sorin Ciobanu, șeful Direcției Silvice Suceava, în calitate de gazdă, care le-a adresat un cuvânt de bun venit oaspeților din străinătate, care “și-au făcut din creșterea și selecția calului nu doar o profesie, ci și un crez de viață”.
“Atunci când există dăruire în slujba unui scop nobil și generos, dezinteresat, multe componente valoroase, unice, precum răbdătorul cal huțul, pot fi salvate, păstrate și transmise generațiilor viitoare. Iar calul huțul are un rol distinct, este o parte constitutivă a moștenirii culturale a Europei unite”, a adăugat Sorin Ciobanu.
Printre cei prezenți se afla și Gheorghe Mohanu, directorul adjunct al Regiei Naționale a Pădurilor (RNP), organizatoarea acestei acțiuni, primarul Câmpulungului Moldovenesc, Mihăiță Negură, precum și primarii localităților Moldova Sulița, Fundul Moldovei, Cârlibaba și Pojorâta, localitățile limitrofe Lucinei.
Ministrul secretar de stat la Ministerul Mediului și Pădurilor Mugur Cozmaciuc s-a arătat plăcut impresionat de cele văzute și decis să sprijine activitatea de gestionare a cailor de rasă: “Sunt bucuros să constat o organizare deosebită a acestui eveniment, și sunt mândru să constat că în cadrul Regiei Naționale a Pădurilor, direcția de creștere și ameliorare a cailor de rasă are un trend pozitiv. Acest sector va trebui să devină o prioritate strategică în dezvoltarea României în acest domeniu și consider că Guvernul și statul român trebuie să aloce toată atenția pentru dezvoltarea fondului genetic. Dezvoltarea infrastructurii și a patrimoniului imobiliar, precum și conservarea fondului genetic în bune condiții trebuie să devină una dintre principalele direcții ale RNP și ale Guvernului României”.
Cozmaciuc a menționat că este necesară crearea de baze sportive și hipodromuri, inclusiv cu capital privat, pentru punerea în valoare a cailor de rasă și a turismului ecvestru. Ministrul secretar de stat a asigurat conducerea DS Suceava și cea a Hergheliei Lucina de sprijinul său în activitățile pe care le desfășoară, inclusiv pentru crearea unei clădiri în care administrația hergheliei să își poată desfășura activitatea în condiții optime.
Din partea oaspeților a luat cuvântul Michal Horny – președintele Hucul International Federation (HIF): “Pentru fiecare crescător de huțul este o onoare să vină să viziteze Herghelia Lucina, patria acestui cal. În 1991 a fost înființată ca organizație această Federație Internaționale de Creștere a Cailor de Rasă Huțulă, iar scopul ei este de a coordona și de a contribui la păstrarea acestui cal huțul. Ne bucurăm că după șase ani această întâlnire a avut din nou loc la Herghelia Lucina – un lăcaș al biodiversității rasei de cai huțuli. Toți crescătorii au un mare respect pentru Herghelia Lucina și este mereu o onoare să venim să o vizităm”.
