La ora la care scriu aceste rânduri nu știu dacă Adrian Năstase a fost penalizat de colegii lui sau nu. Lucrurile se vor întâmpla astăzi, dacă pesediștii au suficientă îndrăzneală în mașina internă de vot. Așa că nu pot decât să-mi dau cu părerea. Să presupun că se vor scoate niște cuțite la ședința de vârf a PSD. După cum îl cunosc eu pe președintele executiv al acestui partid, cu olecuță de șiretenie combinată cu lașitate va ieși cu minimum de pagube din ciomăgeală. Dacă, repet, va fi ciomăgeală. Problema este că greu se va găsi unul care să ridice primul piatra. În fond, toți au fost la guvernare, toți s-au dedulcit cu câte ceva. Și s-ar putea ca Năstase să arunce lista cu dedulcirile în joc. Și atunci, „judecarea” păcătosului nu va fi decât aceeași miștocăreală din vârful limbii făcută cu vocea de țârcovnic jovial a latifundiarului (pardon de expresie!) de Cornu. Coruptul nu-i corupt destul dacă nu e și fudul! Nu știu dacă își va invita, din nou, colegii, să-i numere ouăle. Sau dacă îi va invita la vânătoare să le numere el pe ale lor! Acum câțiva ani, când se vorbea despre apucăturile sale sexuale, ca dovadă că e cavaler adevărat și miștocar desăvârșit ne-a invitat, pe toți cei de la Cațavencu, să-l lăsăm să demonstreze nevestelor noastre că e bărbat!
Și pentru că am adus vorba despre ouă, să vă zic o presupunere. Ce credeți că a făcut Adrian Năstase și prima Dană a țării cu produsele fermei lor de galinacee de la Cornu? Le-au vândut, evident, că doar nu era să-și paradească ficații cu mii de omlete. Și dacă le-au vândut, probabil că au avut un om de încredere care să intre în afacere. Ei, bine, să presupunem omul care făcea achiziția voia să se pună bine cu producătorul. Și, în loc să-i dea prețul pieții, să zicem, trei mii, cumpărătorul îi propune ceva mai avantajos. Să zicem, zece mii de lei bucata, de parcă ar fi fost ou cu surpriză. Probabil că vă întrebați, pe bună dreptate (și eu m-am întrebat când cineva mi-a vândut pontul), cui reușește intermediarul să-i vândă oul de trei mii cu prețul de zece, cu cît l-a cumpărat, ca să nu iasă chiar în pagubă? Ei, aici e frumusețea poveștii, o poveste care s-ar fi transformat într-o dezvăluire, dacă omul care mi-a povestit tărășenia mi-ar fi adus și o factură, măcar. Frumusețea poveștii, zic, constă în faptul că oul cumpărat la zece mii, se vindea, mai departe la trei mii, prețul pieței. Ni s-ar fi putut părea imposibil așa ceva până când ni s-a demonstrat că, în construirea averii cinstite a lui Adrian Năstase, au fost cazuri în care, de pildă, unii intermediari i-au vândut acestuia terenuri sub prețul cu care îl cumpăraseră!
Ce să-i spui cumpărătorului (sau vânzătorului) în pagubă? Că-i prost? O poți face, dar el, în sinea lui, știe că nu e prost. E doar ticălos și slugarnic.
