Înainte de considerațiile post factum în ceea ce privește meciul de la Timișoara, mă împiedic de comentariul lui Cosmin Băleanu. Tot ce-am putut remarca la el de-a lungul timpului a fost vocea și prezența “scenică”. Este un foarte bun prezentator de știri, dar aici e greu de concurat cu decolteurile. Lansat în TVR, consacrat la Antena 1 și transferat la Kanal D, desigur, tot timpul mutându-se la mai bine din punct de vedere financiar. Dar comentariul jocurilor de fotbal a rămas tot de divizia sugerată de numele noului său loc de muncă. Meteahna lui istorică este confundarea jucătorilor. Pe chestia asta am câștigat un pariu cu peste un deceniu în urmă, când continua să-l anunțe pe junele Ciocoiu la balon, deși acesta, pe atunci la Bacău, fusese schimbat de mult. Duminică a încurcat într-o veselie jucătorii, chiar și pe cei doi africani, cu toate că aceștia semănau doar la culoare. Este drept, are scuza eroilor necunoscuți care au fost jucătorii lui Poli, dar dacă tot i-a încurcat între ei, măcar numele să le fi pronunțat corect. Un meci întreg m-a făcut să cred că pe teren se află grecul Patras, când de fapt tânărul era moldovean și îl chema neaoș, Pătraș! Fie turcii încă n-au aflat de caracterele românești, fie componența echipelor se trimite pe yahoo messenger! Însă măcar de ar fi fost numai asta… Omul pur și simplu nu știe fotbal! Habar n-are de regulamente! La o lovitură liberă la care Balaj a ținut aproape un minut mâna ridicată, susținea că dinamoviștii s-au complicat fiindcă mingea a fost mișcată înainte de șut… Când Torje, aflat în ofsaid clar, conștientizează și se oprește, Băleanu se minunează și îl căinează pe jucător fiindcă tușierul nu ridicase fanionul, când de fapt steagul a rămas jos tocmai pentru că Torje nu și-a manifestat intenția de a juca mingea.
În fine, trecând la joc, scriam înainte de meci că Iancu și-a trimis copiii la tăiere. Că nu s-a întâmplat așa și Iancu a căzut în picioare ține doar de conjunctură, de surescitare, de dorință, de autodepășire, de public, de șansă… Pentru a fi cu adevărat credibil, Iancu ar trebui să permanentizeze prezența acestor tineri jucători, ceea ce ar însemna asumarea unor eșecuri viitoare, mai ales în deplasare, căci această tânără echipă a Timișoarei ar fi victimă sigură la Iași, Pitești sau Vaslui. Dacă azi au jucat în Timișoara, să joace mâine în toată țara! Revenind la Iancu, a-i ridica în slăvi o decizie singulară și arbitrară precum cea de duminică înseamnă încurajarea acestei practici (mă refer strict la motivația din spatele ei), care de cele mai multe ori este falimentară și practic, nu numai din punct de vedere moral. Am în minte un meci de acum doi ani, Universitatea Craiova-Oțelul, când oltenii, de data asta din motive obiective, au aliniat echipa a doua. Scorul? 0-6…




