Comentatorii și tehnologia

Ce credeți, dacă Ilie Dobre avea tehnologia de azi la acel Celta Vigo – FC Argeș 7-0, mai rămânea în istorie drept crainicul care a ținut-o una și bună cu golul înscris de piteșteni și anulat de un arbitru mârșav taman când Iliuță era ocupat să-și cronometreze „o”-urile de la goo…ool? Nu mai rămânea. Și poate era păcat, ne-ar fi lipsit de o amintire de pomină. Unii comentatori de azi așteaptă reacții pe Facebook, Twitter sau WhatsApp, abia apoi se pronunță. Alții se pronunță la prima vedere, apoi se corectează imediat ce primesc reacții. Emil Grădinescu s-a scuzat „cu umilință” după ce vreo 10 minute a ținut-o cu ofsaidul clar neacordat la golul egalizator al Angliei, în meciul cu Țara Galilor. Deși a avut parte de mai multe reluări, el nu a observat că mingea fusese trimisă în fața propriei porți de fundașul galez Williams și deci nu se punea problema ofsaidului. A revenit, cum spuneam, după ce i s-a umplut inbox-ul. Fac o paranteză, am fost atât de dezamăgit de calitatea comentariilor de pe Dolce, încât am ajuns să trec pe ProTV când sunt meciuri la concurență, deși știu că acolo dau peste Costi Mocanu, cel care oftează sensibil, în stil Fuego. Noroc cu Felix Drăghici, care vede din prima că s-a dat ofsaid aiurea la Torje în faza aia mai de Doamne-ajută din meciul cu Albania, spre deosebire de Grădinescu+Enăchescu, care au anunțat după minute bune că „ni se spune că n-ar fi fost ofsaid”! Dar chiar și Felix Drăghici, la câte meciuri o fi văzut la viața lui, spune că Shaqiri a marcat dintr-o foarfecă pe spate. Aia a fost laterală toată ziua, cum a vrut să dea și Stancu în meciul cu Franța, dar… să zicem că n-a avut norocul lui Shaqiri. Apropo de jucătorul elvețian, vă redau din memorie un dialog în direct la Dolce. Enăchescu: „Shaqiri e și el pe final de carieră”, Grădinescu: „Are 24 de ani!”, Enăchescu: „Am vrut să spun că nu mai joacă ce juca la Bayern…” Acest lucru a fost posibil pentru că Enăchescu este echivalentul lui Mocanu, adică șeful ăla care se bagă să comenteze la meciurile sau competițiile importante, fără să mai aibă rutină, fără a-și mai face temele zilnice, deci mai scapă și chestii după ureche. Dintre consacrați, Dolce îi mai are și pe Bogdan Cosmescu – bun, dar nu prea mă prinde – și pe Cosmin Băleanu, singurul ce mi se pare viu la microfon (probabil că acum, cu plasmele astea mari, a scăpat de problema lui definitorie, cea legată de identificarea jucătorilor). La Pro, nu am nimerit încă peste Mironică, dar nu cred că mă sare până la sfârșit.