Grupul de Inițiativă al Românilor din Basarabia (GIRB) a organizat, sâmbătă, la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, sala „Dimitrie Leonida”, conferința „Transnistria – conflict la granița UE”. Acțiunea s-a dorit a fi o comemorare a victimelor războiului din Transnistria din anul 1992, pe 2 martie împlinindu-se 18 ani de la izbucnirea conflictului armat pe Nistru.
Invitați de seamă
La conferință au participat prodecanul Facultății de Istorie și Geografie din Suceava,profesorul Vasile Efros, martor al tragicelor evenimente din 1992, scriitorul Mihai Sultana Vicol, reporter de război în Transnistria al ziarului România Liberă, profesorul de istorie Florin Pintescu, din cadrul Facultății de Istorie și Geografie Suceava, decanul Facultății de Istorie și Geografie din Suceava, profesorul Ștefan Purici, vicepreședinte al Organizației „Cultul Eroilor” din județul Suceava, Davidel Dumitru și Alexandru Zotaș.
Moment de reculegere
În debutul conferinței, studenții prezenți la eveniment, dar și invitații au vizionat un scurt film, realizat din colaje cu cele mai importante și reprezentative fotografii din timpul războiului din Transnistria. S-a ținut un moment de reculegere pentru oamenii care și-au dat viața, acum 18 ani, pentru libertate. Fiecare invitat a abordat subiectul „Transnistria” într-o manieră diferită, personală, fiecare venind cu amintiri inedite, dureroase.
Zgomotul mitralierelor
Profesorul Vasile Efros a povestit cât de terifiante au fost momentele în care a început războiul. Se afla într-un tren care tocmai traversa podul de la Tighina când primele rafale de mitralieră au început să se audă. El a relatat cu lux de amănunte și perioada de dinaintea începerii războiului, când apăruseră deja primele semne ale conflictului, și presiunile care se făceau asupra profesorilor și studenților din Tiraspol.
„A luptat cu scrisul, nu cu mitraliera”
Scriitorul Mihai Sultana Vicol a luptat cu scrisul, nu cu mitraliera în timpul războiului din 1992. El le-a povestit celor prezenți sâmbătă la conferința „Transnistria – conflict la granița UE” cum, împreună cu regretatul poet Grigore Vieru, Leonida Lari și soții Doina și Ion Aldea -Teodorovici i-au încurajat pe luptătorii români în tranșee, recitând poezii în limba română, ajutând la îngrijirea răniților și transmițând lumii de dincolo de Prut grozăviile unui război mincinos și nedrept. „Am simțit sângele lor cald curgându-mi printre degete!”, a mărturisit, cu lacrimi în ochi, Mihai Vicol.
Pământ vitregit de soartă
O interesantă lecție de istorie a fost prezentată invitaților de profesorul Florin Pintescu. El a vorbit despre „Transnistria” din perspectiva profesorului de istorie, aducând argumente, dovezi istorice în favoarea existenței poporului român și dincolo de râul Nistru, până la Bug. Cei prezenți au putut afla date noi despre istoria acestui pământ vitregit de soartă, colonizarea lui de către Imperiul Țarist și, ulterior, de sovietici.
Transnistria, în contextul european
Decanul Facultății de Istorie și Geografie din Suceava, Davidel Dumitru, a vorbit despre încadrarea într-un context european și mondial a Transnistriei, precum și despre rezolvarea atât de întârziată a conflictului politic din această zonă aflată la granița Uniunii Europene. El le-a vorbit studenților despre cimitirele și monumentele eroilor români de pe întreg teritoriul Basarabiei, inclusiv cele aflate pe teritoriul Transnistriei, iar Alexandru Zotaș a subliniat faptul că tinerii studenți au avut întotdeauna un rol foarte important în redeșteptarea națională și că au militat pentru drepturile și libertatea unui popor.
Criza școlilor românești din Transnistria
În contextul social din Transnistria din ziua de azi, Oxana Greadcenco, coordonatorul Departamentului Mass-Media și PR, GIRB, a vorbit despre criza școlilor românești din Transnistria. Ea a tras un semnal de alarmă cu privire la situația școlilor cu predare în limba română, suferințele, restricțiile și politica de epurare lingvistică la care sunt supuși elevii, părinții și profesorii din aceste școli. „Transnistria e ca un pietroi agățat de gâtul Basarabiei, dar cum să cedăm, cum putem fi atât de lași, cum am putea să nu mai luptăm când știm că dincolo de Nistru sunt niște copii care luptă zi de zi cu lipsurile, perchezițiile doar pentru a învăța în limba lor maternă”, a completat scriitorul Mihai Vicol.
Ce ne dorim?
„Ne bucurăm nespus că alături de noi au fost profesori, studenți basarabeni, dar prea puțini studenți români de la universitatea suceveană. Noi, cei din Basarabia, suntem în situația de a nu ști foarte bine care este situația și soarta românilor din Transnistria, dar în România de astăzi cu atât mai mult informațiile sunt sumare. Pe viitor, ne dorim o deschidere mai largă și mai multă receptivitate din partea colegilor noștri de universitate, pe care îi invităm să participe la acțiunile inițiate de studenții români din Basarabia”, a declarat Oxana Greadcenco.
