Pentru prima oară de la canonizarea de către Biserica Ortodoxă Română a Martirilor Brâncoveni (20 iulie 1992), la Suceava a avut loc, la data la care în calendarul creștin ortodox li s-a stabilit zi de pomenire (16 august, pentru a nu coincide cu praznicul Adormirii Maicii Domnului), un moment de închinare urmat de sfințirea grupului statuar „Familia Brâncoveanu”, amplasat pe axa crucii în exteriorul laturii de vest a Bisericii „Nașterea Maicii Domnului”.
– Constantin Brâncoveanu, „pildă de virtute și de bărbăție creștină”
În prezența viceprimarului Angela Zarojanu și a unui grup de enoriași ai bisericii, slujba de sfințire a monumentului de bronz care înfățișează Familia Martirilor Brâncoveni (grup statuar realizat de artista plastică italiană Ginette Santha, intrat în patrimoniul monumentelor de for ale urbei din anul 1978) a fost oficiată de un sobor de preoți (pr. protoereu Vasile Irimia, pr. paroh Viorel Vârlan și preoții Laurențiu Milici, Dumitru Airinei și Augustin Zaiț) și a beneficiat de prezentarea istorică a martiriului susținută de decanul Facultății de Istorie – Georgafie a Universității „Ștefan cel Mare”, prof. univ.dr. Mihai Lazăr. În fața grupului statuar ridicat pe soclu lîngă biserica-monument „Nașterea Maicii Domnului” (care marchează locul de jertfă din preajma fostei închisori din Suceava), monument mutat de pe vechiul amplasament (de pe spațiul verde de lîngă Magazinul „Bucovina” unde, așa cum a subliniat părintele Vârlan, „zăcea într-o nepermisă uitare”) într-un „loc binecuvîntat” (împlinind astfel dorința regretatului dr. Dragoș Corlățeanu, cel care, împreună cu părintele Vârlan, s-a aflat la originea Fundației „In Memoriam) s-a adus rugă Bunului Dumnezeu „pentru toți martirii români, pentru libertatea și unitatea neamului” și s-a slăvit figura lui Constantin Brâncoveanu („pildă de virtute și de bărbăție creștină”, cum a spus părintele Laurențiu Milici, care a dat citire unei balade închinate domnitorului), mazilit și decapitat împreună cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei și ginerele său Ianache Văcărescu, chiar în ziua în care domnitorul a împlinit vîrsta de 60 de ani iar soția sa, doamna Maria, își sărbătorea ziua onomastică (15 august 1714).
– „Să luăm aminte de la înaintași și să slăvim credința neamului”
Așa cum a subliniat prof. univ.dr. Mihai Lazăr, „Constantin Brâncoveanu a slujit credința ortodoxă a neamului său”, neînclinîndu-se precum au făcut alți voievozi (Iliaș Rareș, care și-a schimbat credința în anul 1551 și a devenit pașă de Silistra și Mihnea al II-lea, zis „Turcitul”, în 1591, care a ajuns bei de Nicopole și care i-a plătit pe turci să-l ucidă pe Petru Cercel, domnul poliglot, vorbitor a 12 limbi, prin moartea căruia s-au stins luminile Renașterii în spațiul românesc extracarpatin). „Să luăm aminte de la înaintași – a subliniat decanul Mihai Lazăr – și să slăvim credința neamului”. Momentul comemorativ s-a încheiat în tihna unui poem intitulat „Marmura albă fără nume” în lectura autoarei, poeta Carmen Veronica Steiciuc.
