În aula Colegiului Național „Ștefan cel Mare” Suceava a avut loc, sâmbătă, comemorarea profesorului, pictorului, sculptorului, poetului și omului de cultură Dimitrie Loghin (13 octombrie 1910 – 18 iulie 1982).
37 de ani la catedra de desen și caligrafie a colegiului sucevean
Manifestarea comemorativă, care a marcat împlinirea a trei decenii de la trecerea în neființă a celui care a slujit timp de 37 de ani catedra de desen și caligrafie a colegiului, a reunit, la inițiativa familiei, oameni care l-au cunoscut și l-au prețuit pe profesorul și artistul plastic care a fost spiritul tutelar al vieții artistice sucevene.
Așa cum a remarcat fiica artistului, prof. Viorelia Victoria Braicu, momentul comemorativ „a umplut sufletele celor prezenți cu un sentiment complex și greu de definit, un sentiment care are la bază respectul, dragostea și admirația față de cel omagiat”.
În panteonul personalităților urbei
Momentul scurgerii a trei decenii de când Dimitrie Loghin ne-a părăsit fizic (pentru că spiritul său dăinuie în viața artistică suceveană) a fost punctat cu o suită de manifestări care l-au așezat pe omagiat pe locul care i se cuvine în panteonul personalităților urbei.
De la sărbătorirea centenarului, în anul 2010, când s-au organizat expoziții atât în incinta colegiului, cât și în saloanele de artă ale Muzeului Bucovinei, la lansarea, în primăvara acestui an (când s-a desfășurat seria manifestărilor organizate sub genericul „Anul 80 al Artelor Plastice Bucovinene” – aniversarea a opt decenii de la înființarea, la Cernăuți a Societății Artiștilor și Amicilor Artelor Plastice din Bucovina) a volumului „Poemul martirilor fără de țară”, prin care Dimitrie Loghin ni se dezvăluie ca un mare poet al spațiului bucovinean, și până la expoziția retrospectivă prezentată odată cu apariția albumului de artă care-l înveșnicește în galeria marilor pictori români.
„Un pedagog absolut remarcabil, un mare artist, un adevărat patriarh al artelor plastice sucevene”
Dintre cei care au participat la comemorare („familia lărgită a lui Dimitrie Loghin”, cum a spus prof. Viorelia Victoria Braicu) au ținut să spună câteva cuvinte câțiva dintre cei care l-au cunoscut.
Prof. Rodica Alexandru (care l-a avut ca profesor la Liceul „Doamna Maria” din Suceava și, ulterior, s-au reîntâlnit ca dascăli în cancelaria Liceului „Ștefan cel Mare”) s-a referit la Dimitrie Loghin ca la „un dascăl model”, căruia îi este și astăzi recunoscătoare.
Ing. Florin Pascal (care în albumul recent tipărit semnează un text intitulat „Profesorul – artist”) a conturat profilul lui Dimitrie Loghin „coborât parcă din portretele dascălilor de modă veche, riguros și conștiincios”, un profesor care l-a „inițiat în ceea ce avea să devină limbajul viitoarei profesii – desenul tehnic”. Arhitectul Ion Andriu, care l-a cunoscut la începutul anilor ’60, l-a apreciat pe Dimitrie Loghin ca pe „un pedagog absolut remarcabil, un mare artist, un adevărat patriarh al artelor plastice sucevene”.
„O personalitate aristocratică a artei bucovinene”
Dacă prof. Adrian Bocancea s-a bucurat de prietenia maestrului Dimitrie Loghin („un om de o blândețe deosebită – blândețe însemnând multă iubire în suflet”) de la care mărturisește că a avut multe de învățat, prof. Domnica Oniga (care i-a cunoscut spiritul creator în mod indirect, prin intermediul d-nei Viorelia Victoria Braicu) își odihnește și astăzi privirea pe „tablourile pline de lumină” din cancelaria colegiului.
„Dimitrie Loghin – a spus în încheiere poetul Mihai Sultana Vicol (care nu a avut posibilitatea să-l cunoască, dar îi apreciază deopotrivă versurile și opera plastică) – a fost o personalitate aristocratică a artei bucovinene”.
Momentul comemorativ a fost urmat de o slujbă de pomenire care a fost oficiată în Capela ortodoxă a colegiului.
