Satul este atestat documentar din 3 august 1610, zi în care Ionașco, Todosca și Toader, copiii lui Pătrașco, strănepoții lui Vasile Machidon cel Bătrân, vând a patra parte de sat Comărești, pentru 120 taleri de argint, lui Zaharia, fiul popei Iuon, și nepotului său, Nichita, și ei strănepoți ai lui Vasile Machidon. În 1640, Zaharia și Nichita vor cumpăra, cu 20 taleri, „ocina de Comărești din vatra satului, din cămp și lazurile cumpărate” de la Ioana, nepoata Salominei, strănepoata lui Gribincea de Comărești.
În 29 mai 1620, un răzeș, Machidon din Comănești, este martor la vânzarea satului Bahrinești.
În 21 august 1687, Dumitraș Langă, fiul lui Constantin și nepotul lui Langă cel Bătrân din Comărești, vinde lui Leon și lui Gheorghe Goian, pentru 15 bani de argint, „o vacă cu vițel, socotită la 8 lei bătuți…, poiana ce se cheamă Gura Heleșteului, a doua, în deal, în dreptul celei dintâi, a treia, însă sub oblasul cel de sus, apoi a patra, sub mocir, care se cheamă Locică”.
În 20 septembrie 1695, Ion Lastiuca zălogea lui Ion Vlădescul, pentru 11 lei bătuți, „partea lui Machidon din sat din Cumărești ce este pre apa Siretului”.
În 11 mai 1706, când Gavrilaș Frunză și jupâneasa Gafița, fata lui Andronachi Vlad, lăsau copiilor lor, Ioan și Maria, jupâneasa diaconului Nicolai Borșan, părțile de moșii moștenite după bunicul lui Frunză, Andronachi Peletiuc, „în Vilavce, în Carapciu, în Costești, în Comărești, în Budiniță și pe aiure de pe socrul meu, Andronachi sin Simion Vlad în Banila moldovenească și de pe socra me, Nastasie, fata lui Vasile Căzăcescul, având noi parte de moșie în Berhomete, în Lucavăț, în Panca și în munte, în țănutul Sucevii, și în Vaselev, în țănutul Cernăuțului”.
În 22 iulie 1758, Toma, nepotul lui Dumitrașco Lastiuca, moștenește jumătatea de sat Comarești, pe care bunicul său o cumpărase de la Vasile Gribincea.
Popa Iftimie din Călinești și frații săi moștenesc de la bunicul lor, Zaharie, o jumătate și o optime din Cumărești, în 25 ianuarie 1760, părți confirmate și în 15 martie 1762, când Alexandru Vasilco, fiul lui Ion Vasilco, stăpânea a opta parte din sat, Gheorghie Răpta – a patra parte, care fusese a lui Ivașco Țăntă, care se trage din Toader Iurașco mare paharnic.
În 20 iulie 1763, se cercetează o ceartă între răzeși, „zicând Vasile Brahă cu Răpteștii că au părți de moșie la Comărești… de la moșul lor, Ivașco Țintă și Solomona, care Țintă avusese două fete cu Solomona, anume Mariana, căsătorită cu Tăutul, din care se trag Lupulenco, Răpta și Vasile Brahă, și a doua fată, Sofronia, fosta soție a lui Stratea, care a făcut pe Cârste, părintele lui Nicolai”.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Comărești din Ocolul Berhometelor „10 – toată suma caselor”, însemnând toți atâția birnici.
În 1774, satul Comărești avea 14 familii, iar în 1775, conform evidențelor lui von Spleny, dar împreună cu Storojineț, 1 mazil (Gheorghe Flondor), 1 popă și 42 familii de țărani, numărul acesta sporind, până în 1784, la 82.
În 27 septembrie 1775, un sfert din satul Comăreștii est revendicat de frații Iuon și Vasile Veriha și de Vasile Onciul, care primiseră moșioara de la bunica lor, Paraschiva, fata lui Lupul Tăutul, dar o vedeau împresurată de Gligoraș Reus din Igești, care susținea că ar moșteni partea aceea de sat de la unchii lui, Tănasie Răpta, Gheorghe Răpta și Gavrilaș Lupulenco, care îl zălogiseră lui Mihalachi Calmuțchi, în contul unui împrumut de 110 lei, iar el, Reus, ar fi răscumpărtat sfertul de sat.
În 18 februarie 1781, Gligoraș Volcinschi și jupâneasa Ileana, cumnatul lui, Costaș Bohatiriț și jupâneasa Nastasia (Ileana și Nastasia erau fetele lui Vasile Brahă și ale jupânesei Maria, deci nepoatele lui Iuon Lupulenco) vindeau partea de moșie primită de la mama jupâneselor, Maria, pentru 250 lei, lui Iuon Mitescul căpitan și jupânesei lui, Casandra.
În 10 septembrie 1782, în fața Comisiei cezaro-crăiești de delimitare a proprietăților în Bucovina, protopopul Iftimi Baloșescu declara că stăpânește, împreună cu rudele sale, o jumătzate de sat Comărești, iar din cealaltă jumătate, cinci optimi dintr-un sfert. Vasile Coce stăpânea o optime din sat, zestrea soției lui, fata lui Vasilco, cel care cumpărase moșioara de la Isac Goian; Vasile Onciul și rudele lui stăpâneau o optime și o șaisprezecime, parte baștină (zestrea soției lui, Paraschiva, fata lui Lupul Tăutul), parte cumpărătură, iar căpitanul Iuon Mitescul stăpânea șaisprezecimea de sat pe care o cumpărase, cu 250 lei, în 1781.
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 336