Atestat documentar în 3 august 1601, când, cu întăritura lui Ieremia Movilă, Vâscan Dobrenchi primește uric pentru o parte din satul Comănești, „care este pe Soloneț, în ținutul Sucevei, cu loc de iaz și de moară la pârâul Solonețul Mic și la Botășana, și cu pometuri și cu lazuri, satul Comănești izbutește, în mod aproape miraculos, să-și păstreze statutul răzeșesc, până aproape de venirea austriecilor, doar jumătate de moșie încăpând pe lacomele mâini călugărești.
În 7 decembrie 1739, când membrii familiei Gafenco, Ursuleț și Volcinschi împart între ei moșiile rămase de la strămoșii lor, a șasea parte de sat Comănești aparținea lui Miron Gafenco.
Jumătate de sat, cea pe care Ghedeon și Ghelasie, feciorii lui Sabin de Comănești, o vând, în 22 septembrie 1742, pentru 175 lei, lui Iuon Dociul, va rămâne în proprietatea Tăutenilor, în vreme ce jumătatea cealaltă ajunge, odată cu dania Antimiei și a lui Teodor Braha (a șasea parte din sat), pe mâna călugărilor de la mănăstirea Homor, care se angajează ca, în fiecare an, pe 8 noiembrie, să-i pomenească pe cei doi soți.
În 8 ianuarie 1756, Ion Dociul dăruiește o parte de moșie, pe Soloneț, nepotului său, Simion Tăutul de Comănești, care o va dărui, la rândul său, în 26 iunie 1760, nepotului său, Simeon Tăutul de Comănești, moșia venindu-le din partea lui „Pătrașco Simionel sterpul”.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Comănești, în Ocolul Vicovilor, fără alte precizări, „38 – toată suma caselor”, însemnând 5 femei sărace, 2 mazili, 2 ruptași, 2 popi, 1 țigan, 6 argați ai mazililor și ruptașilor și 20 birnici. Cătunul Liuzii Homorului avea 10 case, cu tot atâtea familii de scutelnici ai spătarului Enăkaki Cantacuzino.
În 1774, satul Comănești avea 31 de familii, iar în 1775, când făcea parte din Ocolul Vicovelor, avea 2 mazili, 3 popi și 37 familii de țărani, numărul gospodăriilor ajungând, în 1784, la 66.
În 12 decembrie 1792, Simion Tăutul lasă, prin testament, jumătate din sat și din moșia Comăneștilor feciorilor săi, Ion și Costache Tăutul.
În 10 ianuarie 1829, feciorii lui Ion Tăutul, Mihalachi și Vasile, vând partea lor de sat și de moșie lui Gheorghe Flondor, pentru 400 ducați împărătești.
În 1843, biserica Arătarea Maicii Domnului din Comănești, înălțată, în 1772, de mazilul Simion Teutul, cu filială în Liudi Homora, unde exista biserica Sfântul Mihail, adusă din Stulpinani, în 1833 și reînzestrată, în 1893, cu iconografie adusă de la Pârteștii de Jos, îl avea patron pe George de Flondor, preotul administrator Ambrosie Comoroșan ocupându-se de 1.332 enoriași, numărul acestora ajungând, în 1876, sub privegherea aceluiași paroh, la 1.846 suflete. În 1907, sub patronajul imperial, dar și sub cel al evreului Nathan Stanger, altarul bisericii din Comănești era slujit de parohul George Georgian, născut în 1844, preot din 1870, paroh din 1880, de preotul cooperator Tit Georgian, născut în 1872, preot din 1899, cantor fiind, din 1853, Vasile Vasilovschi, născut în 1830.
La Comănești funcționa, din 1885, o școală cu 2 clase, o alta, tot cu 2 clase, fiind deschisă, în 1887, la Liudi Homora[2].
În 15 decembrie 1886, la Liudi Humora (Comănești), pe la orele 8, seara, a fost prădat Mendel Izg Rosenstreich, pe când cârciumarul evreu se afla la maă. Cei patru hoți, înarmați cu o pușcă ruginită și îmbrăcați muntenește, l-au prins pe Vasile Stratău, sluga cârciumarului, și l-au legat cu mâinile la spate, apoi au furat 70 florini, tutun, tabac, hârtie de țigară, plus două șipuri cu rom și cu rachiu[3].
În 1890, comuna Comănești avea 1.247 locuitori. Primar era Teodor Gafenco, paroh – George Georgian, cantor bisericesc – Vasile Vasilovschi, iar învățător – Vasile Stănescu.
Cabinetul de lectură „Unirea” din Comănești s-a înființat, în 8 februarie 1903, cu 75 membri, sub președinția lui George Bocance. Din comitetul de conducere mai făceau parte Ioan Cotleț (vicepreședinte), Pastei Șandru (secretar), Ștefan Maieran (casier), Teofil Constantinescul (controlor), Ioan Constantinescul (bibliotecar) și Mihail Morariu (econom)[4].
Adunând „cântece populare românești din Bucovina”, care aveau să vadă lumina tiparului sub semnătura nemeritată a lui Mattias Friedwagner[5], în 1940, Alexandru Voevidca a cules folclor și de la comăneștenii Varvara Constantinescu (20 ani în 1907) și Ioan Ciuhan (fără vârstă menționată, în 1907).
La Comănești, satul vizitat adeseori de întâiul pictor român al Bucovinei, Epaminonda Bucevschi, care avea o soră, măritată cu preotul din Comănești, s-au născut soprana Octavia Lupu-Morariu (2 septembrie 1903) și pictorul Alexandru Iacoban (28 mai 1910).
[1] ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldovaîn epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 340
[2] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 43, 1876 p. 47, 1907 p. 122
[3] REVISTA POLITICĂ, Anul 1, Nr. 16, 17, ianuarie 1887, p. 4
[4] DEȘTEPTAREA, Nr. 9/1903, p. 3
[5] MATTHIAS FRIEDWAGNER, Rumanische Volkslieder aus der Bukowina, Konrad Triltsch Verlag Wurzburg, 1940