Acum doi ani, în Africa de Sud, Italia își atingea limita de jos. Termina ultima în grupă, fără victorie. Nici măcar împotriva Noii Zeelande! Uriașă greșeală a lui Lippi, acea de a reveni pe banca naționalei după triumful din 2006, izvorâtă dintr-un orgoliu pe care “Paul Newman” nu-l lăsa să se întrevadă. A fost momentul în care la cârma Squadrei Azzurra a fost numit antrenorul Fiorentinei, Cesare Prandelli. Acesta nu avea mari performanțe la activ, doar reputație de strateg și pedagog, el reușind să scoată la iveală, și să și exploateze, părțile bune ale jucătorilor-problemă. Adrian Mutu este dovada vie. La națională, Prandelli și-a făcut treaba, Italia s-a calificat fără probleme, sunt convins că ar fi făcut-o și dacă Serbia nu era penalizată. Ca grup, a trecut prin multe formule și încercări, percepția generală fiind că nici nu mai avea materie primă de calitate la dispoziție. De exemplu, cel mai bine e reprezentată Juventus, adică echipa care a câștigat titlul cu un număr neverosimil de remize! Pe ultima turnantă a mai survenit și suita aceea a meciurilor de pregătire, fără gol marcat. Oamenii de atac ai lui Prandelli erau priviți cu circumspecție. Di Natale e cam trecut, Cassano vine după probleme grave de sănătate, Giovinco e cât fanionul, Giuseppe Rossi se accidentase și oricum nu avusese o stagiune strălucită la Villarreal, cu care retrogadase, Borini nu era titular fix la Roma, iar Balotelli… bomboana pe colivă! Nici nu i-a luat mult să-și dea în petec, faza aceea cu un coechipier care îi astupă gura cu palma făcând deliciul presei. Când a fost întrebat despre excentricitățile lui Balotelli, Cassano a răspuns că el făcea și mai rău! Această trupă a lui Prandelli seamănă cu un comando din filmele acelea în care pentru o misiune considerată imposibilă sunt aleși numai soldați din batalioanele disciplinare. Bineînțeles, cu un mod de abordare atipic, nemții sunt făcuți varză. Dar asta deja s-a întâmplat, în semifinală! Să fiexistat resurse pentru o ultimă lovitură? Dumneavoastră cunoașteți răspunsul.