Vara cu insinuări de toamnă este anotimpul tranzitoriu propice pentru conturarea viziunilor pe termen mai îndepărtat. Președintele Băsescu o știe. Cel mai bun cadru: lângă ape. Cel mai bun și ascultător public: tinerii moldoveni veniți în Deltă să-și fortifice spiritul de comuniune cu metropola.
Și cum nimeni nu-i profet în țara lui, președintele a țesut canavaua Europei 2020.Cu un centru luminat și stabil la Bruxelles, de la care să ne încălzim, să primim învățătură, bani, securitate. Pe care o să le avem din plin dacă o să mai cedăm din suveranitate. Altfel, Europa unită și nu prea, de la care și acum râvnim mulți bani – pe care îi putem avea, deși cam fără putința să-i luăm – se duce. Rămâne o sumă cosmopolită de istorii trecute.
Locul României în broderia Statelor Unite ale Europei va fi al unei țări cu contururi estompate, care își va pune în valoare averile din pământ și dărnicia naturii. Sună bucolic, aproape ca de început de lume. Un fel de Arcadie, în care ne vom asigura bunăstarea din valorificarea aurului de la Roșia Montană (corect exploatat politic și ecologic), a uraniului sau a altor rarități adăpostite în măruntaiele subsolului și în care vor fi roade ca în Raiul tuciuriu al lui Budai-Deleanu. Loc în care tinerii moldoveni vor fi o vână importantă și bine pregătită a forței de muncă. Că doar nu o să ne împărțim fericirea cu națiunile exotice.
Administrarea trebilor supărătoare se va face mai mult din afară. Ca să nu se strice armonia. Altfel, chestiuni din astea sofisticate, ca funcționarea „motorului” franco-german, expansiunea Chinei, relația euro-atlantică nu vor fi de felul celor care să ne tulbure. Oricum, nu ne vor mișca și nu vom avea vreun cuvânt de spus. Dovadă că nu avem/ nu vom avea nici forță, nici voință să depășim filosofia si acțiunea de enclavă. Douăzeci și doi de ani au fost prea puțini și încă nouă nu suficienți pentru schimbarea mentalității și îndreptarea spinării.
În acea Românie și Europă „made by T.B.”, președintele de acum va fi un domn vârstnic, sănătos, bine bronzat, care va merge în croazieră cu un vaporaș negreșit construit nu din banii statului (n-avem interes, nu suntem țară maritimă).
Și când compatrioții săi poate se vor sătura sau plictisi să fie cetățeni europeni și vor vrea să evadeze din Europa luminată ca să se claustreze în Raiul românesc, s-ar putea pune în fruntea revoluției castraveților. După modelul norvegian, original descris de Traian Băsescu, în care consumul de castraveți produși local – buni și scumpi – pe care se băteau să-i cumpere locuitorii fiordurilor a influențat decisiv „nu”-ul spus la referendumul pentru intrarea în Uniunea Europeană.
Și Norvegia este o „națiune viguroasă”, a adăugat glumeț domnul președinte. Doar că nouă ne este lehamite să fim viguroși și eurosceptici. De revoluție, nici vorbă.
Indira Crasnea
