Într-o așezare bistrițeană dăinuie de ani și ani un obicei de Bobotează care se cheamă Colindul hâzilor sau Colindul urâților. Hâdul este varianta superlativă a urâțeniei. Un tip hâd este însă nu doar urât, ci monstruos și pe dinlăuntru, înspăimântător, pocit nu doar trupește, ci și sufletește. De aceea sătenii utilizează mai ales varianta de colind al hâzilor decât de colind al urâților. Pentru a fi mai lesne înțeles, eu am suit în titlu forma mai accesibilă pentru cei care s-au deconectat de la limbajul arhaic. Cum arată hâzii din satul bistrițean și cum umblă ei – fiindcă asta fac – prin casele gospodarilor? Păi arată înspăimântător. Măștile bucovinene sau maramureșene sunt dulci înfățișări îngerești. Imaginația grotescului este prolifică și nemărginită. Fețele hidoase, la confecționarea cărora contribuie materiale dintre cele mai trăznite, de la cearșafuri la dinți de cai morți, sunt conduse grafic spre lumea în putrefacție a leprozeriilor sau cimitirelor. Întâlnind noaptea, pe uliță, singur fiind, o asemenea stafie nu este exclus să leșini de spaimă sau, stând prost cu inima, chiar să dai ortul popii.
Sigur, specialiștii în descusut înțelesuri ale culturilor vechi, unele precreștine, vor găsi dezlegări pentru aceste obiceiuri. Nefiindu-mi la îndemână, mă tentează dezlegări parodice, de extracție contemporană. De ce nu se sperie oamenii când hâzii le intră în casă, li se scălâmbă în geam? Hâzii, mai mult sau mai puțin mascați, am uitat să spun, umblă cam prin toate casele românilor.
Dacă cei din Bistrița împrumută doar mecla unor asasini, cei care de câțiva ani buni cotrobăie prin viețile noastre, chiar sunt. Anul 2011 debutează sinistru, cu severe scumpiri ale bunurilor trebuitoare vieții, alimente, benzină și toate celelalte, cu un șomaj în creștere galopantă și cu o sărăcie pe care hâzii de la cârma țării o îndeasă în cele mai multe case și familii. Hâdul cel mai bine mascat, cu o ingenioasă și perfidă mască de vorbe, este chiar președintele Băsescu, cel care anul acesta – după atâtea tăieri de lefuri , pensii, indemnizații pentru copii, ajutoare de însoțitor pentru ciungi și paralitici – a catadicsit să taie și urările pe care, în toată lumea civilizată, cu respect pentru cetățenii ei, șeful statului le face în noaptea trecerii anilor din unul în altul. Mascat într-un schior, la ușa unei bodegi din munți, Traian Băsescu a explicat senin că nu l-a chemat nimeni în vreo piață, iar între steaguri, ca Ceaușescu sau Iliescu, n-avea chef de urări fiindcă ar fi semănat cu ăia doi. Nu-i greu de presupus de ce a ratat – n-ar fi făcut-o acum câțiva ani! – marea adunare de Revelion a bucureștenilor din Piața Constituției. Să ierte Băsescu, electoral, vreo 20.000 de oameni? Avea nevoie de invitație? Își făcea rost imediat. Îl chema, să zicem, președinta organizației PD/L București. N-o putea refuza. N-a venit, preferând intrarea prin televizor în casele noastre, în zilele următoare, când ne-a comunicat hâd că o s-o ducem tot prost, de frica sticlelor care ar fi zburat spre el și a huiduielilor. Apoi ne-a spus că avem bani berechet, dar suntem sfertodocți fiindcă nu știm să-i cheltuim.
Un alt hâd care ne-a colindat și ne colindă de doi ani și ceva, instalat și reinstalat în fruntea unui guvern care a fost dat jos prin vot parlamentar, este Emil Boc. Textele lui de colind, rostite de sub o mască mortuară, din ce în ce mai înspăimântătoare, vorbesc despre solidaritate, responsabilitate, austeritate. Austeritatea este firește pentru cei care nu-s argați (aceștia, bine și abundent și nesimțit plătiți din bani publici) ai regimului, ci pălmași de rând, muritori grăbiți spre un sfârșit timpuriu pentru a despovăra bugetul.
Și totuși, nu. Colindul hâzilor nu mai sperie românii. M-am înșelat văzând rictusurile sardonice ale colindătorilor bistrițeni și imaginându-mi cum se sperie copiii de ei. Nu, chiar și copiii, în România lui Băsescu și Boc, sunt vaccinați la spaime. De ce să se mai sperie copilul din Vaslui care face pe jos, cu ghetele încălțate peste piciorul gol, fiindcă părinții n-au mai avut bani să-i cumpere și șosete, 7 kilometri prin zăpadă și ger până la școală? A fost dus la spital degerat, mai mult mort decât viu. Ce spaime să mai cutremure locuitorii îndepărtatelor cătune aflând că alte câteva mii de școli, pentru care au luptat să le obțină înaintașii noștri, vor fi închise ca și spitalele zonale, considerate de hâdul colindător suprem Traian Băsescu prea costisitoare?
Colindul hâzilor sau urâților de Bobotează pare înspăimântător? Nu, colindul de zi cu zi al regimului actual care nu ne mai bagă în toți sperieții, prin măștile și deciziile lor grotești, ci ne bagă direct în mormânt.
