Colindele de Crăciun

Colindele s-au păstrat din generație în generație ca ceva scump ființei neamului românesc, răsunând an de an în preajma sfintei sărbători a Nașterii Domnului. Deși la început, obiceiul colindatului părea să nu-și găsească întru totul o explicație creștină, de-a lungul timpului, Crăciunul și toate cele ale lui, au transmis cu preponderență imaginea sărbătorii creștine în umbra căreia rareori mai răsar urme de păgânitate.
Străbunii noștri credeau că mai înainte de vreme, oamenii făceau foarte multe răutăți din pricină că uitaseră de Dumnezeu. Pentru a-I scăpa de acestea, Dumnezeu a lăsat colindele, ca în fiecare an la Crăciun numele cel sfânt al Lui să ajungă la urechile și inima oamenilor, iar ei să se abată de la calea răutăților. Astfel, de sute de ani, copii, flăcăi sau adulți, în funcție și de zona geografică a țării, se pregătesc din timp cu multă sârguință pentru a vesti celorlalți marea taină petrecută în ieslea din Betleem.