Din cele mai vechi timpuri oamenii și-au ales diferite moduri de a-și manifesta credința în Dumnezeu. Fie prin muzică sau artă, fie prin scrieri sau practici sacerdotale, oamenii au răspuns chemării lăuntrice de a fi mereu în comuniune cu Creatorul lor. Unul dintre aceste moduri legate de sărbătoarea nașterii Domnului Iisus Hristos este, pentru poporul român, colindul.
Întregul spectru al colindelor se poate înțelege ca o mică dogmatică vorbită și trăită. În mod cert, colinda devine cea mai ușoară manifestare de învățare a adevărului bisericesc, tocmai pentru că ea nu este îngreunată de formule sterile, de termeni tehnici, ci ea reprezintă „creația de geniu“ a poporului care l-a simțit mereu aproape pe Dumnezeu.
Colinda nu este altceva decât o Evanghelie populară
Colinda nu este altceva decât o Evanghelie populară, o Biblie nescrisă a Nașterii Domnului. Mai mult de atât, această Biblie nescrisă este mărturisită de toți cei ce o cântă și de cei ce o ascultă, deopotrivă. Alții transmit, alții primesc și toți se împărtășesc de comuniunea Adevărului, identificat în Persoana Mântuitorului Iisus Hristos. Dincolo de toate acestea, colindele unesc generații, unesc oameni și mentalități diferite, toate pentru un singur scop: mărturisirea Celui care S-a născut în Betleemul Iudeii, pentru noi și pentru a noastră mântuire.
În ce măsură ceea ce primim prin intermediul televizorului sau al radioului este conform cu mesajul colindelor? În ce măsură textul colindelor este pretat la muzica „modernă“? Și mai mult de atât, în ce fel prezentăm și transmitem mesajul Nașterii Fiului lui Dumnezeu în contextul actual? Sunt doar câteva întrebări pe care poate orice creștin cu credință și cu bun simț și le pune atunci când stând în fața televizorului sau ascultând radioul este asaltat de colinde cu melos „dance“ sau „pop-rock“, ca să nu spunem „manelistic“! Nu mai puțin șocantă este apariția semi-dezbrăcată a lui Moș Crăciun în postura crăciunițelor. Acesta este adevăratul Moș Crăciun? Acestea sunt adevăratele colinde ale poporului român care au insuflat veacurile, care au unit valori și care au subliniat de atâtea și atâtea ori credința în Dumnezeu?
Colindul, eveniment unic, în care simplitatea, bucuria și smerenia se îmbină cu credința în Dumnezeu
Toate aceste interogații pot fi privite în mod cert ca fiind nefondate. Putem fi acuzați chiar de fundamentalism religios. Cine mă poate opri de la ascultarea colindelor actuale, indiferent de conținutul și de structura melodică? Nimeni, ar fi răspunsul… decât bunul simț și educația. Pe de altă parte, conținutul literar al colindelor nu poate fi pretat „gusturilor“ așa-zis moderne. Cum am putea să redăm prin muzică taina Întrupării? Printr-o muzică de petrecere sau printr-un ritm oriental sau occidental? Nicidecum, ci doar prin muzica conformă cu fondul literar, doar prin arta care are capacitatea să ajungă la inimile oamenilor pentru a le converti. Cum am putea reda simplitatea și în același timp grandiozitatea evenimentului Nașterii? Doar prin muzica ce e însoțită de simplitate și în același timp este pe aceeași linie cu textul.
Pentru cei mai mulți creștini, colindul se trăiește ca atare: ca un eveniment unic, în care simplitatea, bucuria și smerenia se îmbină cu credința în Dumnezeu. Pentru ceilalți… colindul se trăiește ca o percepție a consumismului: totul e de vânzare și pentru vânzare, refuzând prin acceptarea acestei percepții să mai sesizeze frumosul din grotesc. Astfel, se împlinește aforismul patristic conform căruia ochiul rău și deformat chiar și pe cele frumoase le sesizează ca rele și deformate. Dincolo de toate aceste observații realiste, în simplitatea colindei se sesizează simplitatea lui Iisus Hristos, Mesia cu chip luminos.
Credința și minunile există în măsura în care credem și ne împărtășim de ele
Colindele se adresează tuturor acelora care vor să probeze creștinismul nu sub forma ideologiei, a valențelor sterile, a frazelor obscure și alambicate, a literei care ucide, ci a celor care își asumă dinamic viața în Hristos, și prin aceasta asumându-și real și participativ numele de creștin. Asumarea numelui de creștin reprezintă mărturisirea lui Hristos ca Dumnezeu-Omul care a primit pentru noi oamenii a Se întrupa din Sfânta Fecioară Maria. Or, colinda aceasta urmărește: să scoată mereu în evidență actul nașterii lui Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Punând accent pe text, muzica nu face altceva decât să recreeze spațiul eclezial. De aceea, se cere ca muzica să fie o imagine a Împărăției lui Dumnezeu, o poartă spre veșnicie și o mică fărâmă din glasul îngerilor, și nicidecum, o imagine a libertinajului, străină duhului colindei.
Credința și minunile există în măsura în care credem și ne împărtășim de ele, dar bunul simț în alegerea melodiei unei colinde mai există? Răspunsul… îl primim numai în măsura în care acceptăm adevărul, care nu poate fi decât Unul – Iisus Hristos!
(Alexandru Prelipcean)
