Colin Wilson: „Ocultismul”

Fascinația magiei se explică prin imensa bogăție a simbolurilor, tehnicilor și ritualurilor realizate în scopul manipulării diferitelor entități sau forme supranaturale existente la granița dintre lumea reală, materială și cea supranaturală.
Descris de Wilson, ocultismul este ca o plimbare plăcută prin smârcurile încețoșate, codrii întunecați și ținuturile pline de peripeții ale magiei și superstiției.
Pentru a supraviețui, omul trebuie să evolueze, pentru a evolua trebuie să-și dezvolte capacitățile paranormale

„Ocultismul” este o carte care ar trebui să-i încurajeze pe toți cei ce împărtășesc opinia lui Wilson, potrivit căreia, pentru a supraviețui, omul trebuie mai întâi să evolueze, iar pentru a evolua trebuie să-și dezvolte neglijatele capacități paranormale.
Omul care dorește să pătrundă dincolo de porțile tainice ale alchimiei, să cunoască istoria și evoluția ideilor și a conceptelor alchimice, este atras către oculta Cale a Magiei.
Nu este vorba de magia vulgară, cea pe care o găsești la tot pasul în literatura de tarabă, ci de acel sistem metafizic care s-a structurat din perioadele preistorice și care, într-o formă mai mult sau mai puțin coerentă, a creat un model dualist al Existentului, în care cele două planuri (cel spiritual și cel material) se influențează permanent reciproc, conform principiului Creației alchimice.
Al șaselea simț, pe care mulți l-au negat, lăsându-l deoparte odată cu primii pași făcuți pe calea adolescenței
Această carte va risipi multe dintre părerile greșite ale marelui public referitoare la magie și va permite înțelegerea profunzimii sale spirituale.
Cititorul va putea să descopere în lucrarea lui Wilson, citind printre rânduri, faptul că toți oamenii, indiferent de vârstă, sex, rasă sau religie, posedă o facultate naturală, un așa-numit al șaselea simț, pe care, din comoditate, mulți l-au negat, lăsându-l deoparte o dată cu primii pași făcuți pe calea adolescenței.
Anii copilăriei, unde spiridușii și zânele abundau, unde Moșul ne răsplătea în fiecare noapte Sfântă de Crăciun, unde îngerii veneau și ne vegheau, toate acestea, odată negate, rup pentru totdeauna și fără posibilitate de întoarcere calea către celelalte lumi magice, lumi pe care le-am văzut deseori în copilăria noastră.
Se pare că, odată cu adolescența, transformările din noi și dorințele arzătoare de a reuși în această viață tumultuoasă ne fac să ignorăm puterea acestora și, în final, să-i uităm pentru totdeauna.
Odată cu ei, o parte din capacitățile noastre, din grandoarea copilăriei și din puterea de a simți altfel, dispar definitiv.
Sursa: www.cartespirituala.ro