Cum bine zis-a, nu Caragiale, ci colegul meu Doru Octavian Popovici, dacă Anca Parghel s-ar fi născut în Statele Unite ale Americii sau în Canada aceasta ar fi ajuns un superstar mondial. Unul adevărat, nu unul făcut la apel de seară, când fetele siliconate încep să se dezbrace în fața impresarilor cu burtă sau în fața telespectatorilor cu coșuri pe față.
Dar fiindcă s-a născut la Câmpulung Moldovenesc și s-a ținut de jazz, și nu de hore, bătute și învârtite, cariera Ancăi Parghel a trecut ușor cam neobservată. În ultimii ani marea masă de manevră constituită din telespectatorii votanți a început să o știe datorită unei piese cu puternice influențe latino.
Anca era cunoscută pe scenele din Belgia, Germania și Statele Unite ale Americii, dar asta nu se pune fiindcă, așa cum spuneam, genul muzical abordat de aceasta n-are legătură cu trăitorii de pe aceste meleaguri de doine, balade și, mai nou sau mai vechi, manele.
Așa cum se întâmplă de fiecare dată când un artist părăsește această lume se trezesc din amorțeală tot felul de admiratori ascunși ai respectivului artist. Admiratorii deapănă amintiri numai de ei știute în care personajul principal este artistul trecut în neființă, vorbesc despre importanța operei lăsată de acesta și se bagă în seamă acordându-i defunctului diplome, medalii sau nume de străzi. Ei, nu în Ceruri, ci aici, pe pământ, locul unde cât timp a trăit, artistul nu a fost băgat în seamă.
Primarul municipiului Câmpulung Moldovenesc, Ștefan Gabriel Șerban, a avut numai cuvinte de laudă la adresa Ancăi Parghel, artista născută în urmă cu 51 de ani în orașului de la poalele Rarăului în care gospodinele mai fac uneori plăcinte poale-n brâu la lumina televizorului deschis pe un post care difuzează un amestec nefericit de muzică populară și manele.
Codul nescris al bunelor manele este funcțional în multe cazuri, dar, la concurență, ar trebui activat și codul nescris al bunelor maniere care spune că nu trebuie să te agăți de imaginea unui excelent artist dacă n-ai știut să-i faci acestuia „curte” în timpul vieții. Și mai spune codul ăsta că ar trebui ca, la Suceava, Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu”, la care într-o vreme a predat Anca Parghel, să poarte numele artistei plecată dintre noi mult prea devreme.
