Cei care-au trecut sâmbătă dimineața, încă de pe la orele 9:00, prin fața Hotelului “Gloria”, au putut vedea, pe terasa de la intrare, un grup de oameni care, cu multă atenție și delicatețe, etalau pe mese o mulțime de obiecte, unele dintre ele de-a dreptul ciudate. Din serviete, genți, cutii și casete erau scoase cu grijă piese de argintărie (de la obiecte decorative – sfeșnice, plachete cu basoreliefuri artistice, statuete – până la scrumiere și garnituri de tacâmuri), ceasornice, instrumente muzicale, vechi aparate de fotografiat, bijuterii cu pietre și cristale naturale, piese de medalistică, bancnote și monede (unele din metale nobile) din toate colțurile lumii, insigne și decorații, fanioane de cluburi sportive, clasoare cu mărci poștale, seturi de vederi și cărți poștale ilustrate, plicuri circulate cu diferite ștampile și alte documente timbrate, diverse albume de artă sau cu piese de mobilier vechi, cartele telefonice, tot ceea ce poate să constituie subiect și obiect de colecție. Nu erau nimeni alții decât pasionații colecționari ai urbei (cărora li s-au alăturat și câțiva împătimiți sosiți din județele Botoșani și Neamț) care, după câte-am văzut, au rar mușterii din afara cercului lor restrâns, tranzacțiile (schimburile și vânzările făcute de regulă pentru completarea colecțiilor) având loc mai mult între ei. O lume întreagă de amintiri, de istorie, de evoluție și progres care vizează toate domeniile de activitate umană se poate afla într-o singură geantă, într-un clasor sau într-o mapă cu bilete de bancă. Și fiecare piesă are valoarea ei, bine cunoscută în tagma colecționarilor. Există liste de prețuri, cataloage, unele obiecte sunt însoțite de certificate de autenticitate, totul este cât se poate de bine clasat, drămuit, o anume piesă – la prima vedere insignifiantă – își are undeva locul și valoarea ei. Adevărați vânători, adulmecând mereu o piesă deosebită, colecționarii sunt cei care scormonesc peste tot, care scot la suprafață din cele mai ascunse cotloane lucruri acoperite de praful uitării, de neglijența sau de neștiința multora dintre noi. E un adevărat spectacol să-i urmărești pe acești oameni, care, în majoritatea lor, sunt pasionați capabili uneori să sacrifice oricât și orice pentru completarea unui gol din colecție, cum se tocmesc, cum negociază argumentat, “chibițați” mai întotdeauna pe margine de alții, fie din… solidaritate de breaslă, fie interesați de modul cum decurge tranzacția. Cineva spunea că a colecționa ceva, indiferent ce, înseamnă în primul rând a construi un univers, a crea o lume, iar acest lucru se poate face numai prin pasiune, urmărind o idee, un interes, identificându-te chiar cu obiectele pe care le aduni, le clasezi, le păstrezi de cele mai multe ori pentru propria bucurie și satisfacție. Colecționarii, căutători permanenți și păstrători de memorie și de valori, au de regulă mai mult întrebări decât răspunsuri pentru patima lor. Iar acest lucru nu poate fi decât benefic atât pentru ei, cât și pentru cei care stau în preajma lor, pentru că, așa cum spunea atenianul Xenofon, cel care s-a adăpat din înțelepciunea lui Socrate, “a întreba înseamnă a învăța”.
