Muzeul de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina (CMB) Suceava deține un patrimoniu foarte bogat și diversificat organizat pe colecții specializate. În cadrul secțiunii de arheologie medievală se distinge cu precădere colecția de piese de podoabă și de port.
De la melci fosili, la piese de aur
Arheologul dr. Paraschiva-Victoria Batariuc, care, împreună cu colega sa dr. Monica Dejan, și-a propus să realizeze un catalog al acestei colecții, a subliniat faptul că obiectele de podoabă și port din epoca medievală sunt precedate de piese mult mai vechi, încă din paleolitic, așa cum sunt melcii fosili care provin dintr-o colecție din partea nordică a Bucovinei, epoca neolitică, cum sunt mărgelele de lut sau inelul de piatră descoperit pe platoul Cetății de Scaun, sau podoabe din epoca bronzului, așa cum sunt mărgelele de chihlimbar și verigile de picior descoperite cu prilejul săpăturilor efectuate în anul 1974 la Curtea Domnească din Suceava.
„Există – spune ea – și piese din epoca hallstattiană, cum sunt cele descoperite în necropola de la Volovăț – Dealul Burlei sau în necropola de la Cajvana – Codru, de unde provin, pe lângă mărgelele de sticlă foarte frumos colorate, și câteva piese de aur, accesorii, care ornau, se pare, un obiect de piele”.
Fibule și pandantive cu pietre semiprețioase
Din secolele II și III, după cum precizează arheologul sucevean, colecția muzeului deține o gemă și o camee, descoperite la Șipot, produse în Imperiul Roman, precum și câteva pandantive din fier, descoperite în metropola de la Bunești.
Tot din această perioadă sunt și fibulele, accesorii vestimentare din vremea în care veșmintele nu erau cusute, ci erau purtate drapat și se încheiau pe umeri cu ajutorul acestor ace, iar din secolul al IV-lea s-a găsit, în așezarea de la Rotopănești, un pandantiv de aur, „o piesă foarte frumoasă, rară, legată de prezența hunilor în această zonă, mari amatori de podoabe de aur decorate cu pietre semiprețioase colorate, așa cum sunt decorate celebrele piese din Tezaurul de la Pietroasa”.
Colecția Romstorfer
Epoca medievală este însă bogat reprezentată prin cca. 900 de piese, inele, inele de tâmplă, cercei, dar și accesorii vestimentare, nasturi, catarame, aplice sau ace de voal.
Piesele au proveniențe diferite. Majoritatea sunt din metal comun, cupru, cupru argintat, dar și din metal nobil, argint și argint aurit.
O bună parte dintre acestea au fost descoperite în perioada 1895 – 1904 de către Karl A. Romstorfer, arhitectul care a făcut săpături la Cetatea de Scaun a Sucevei și pe Câmpul Șanțurilor, săpături care au dus la descoperirea unui cimitir din sec. XIV-XVI.
Din colecția Romstorfer, care constituie nucleul colecției de podoabe a muzeului sucevean, se păstrează cercei, inele, lănțișoare, nasturi (cei mai frecvenți sunt nasturii globulari din aramă sau din argint aurit) și aplice.
În cimitirul de pe Câmpul Șanțurilor au fost găsiți și cercei din argint, unii chiar cu email violet, produși în Transilvania, unde înflorise o artă a metalului și a emailului, precum și numeroși nasturi, piese cu valoare ambivalentă, accesorii vestimentare, dar totodată piese de podoabă, întrucât, într-un mormânt de la Fântâna Mare, lângă Fălticeni, au fost găsiți bordând marginea unui acoperământ de cap, pentru că, așa cum a precizat Paraschiva-Victoria Batariuc „în sec. XII – XIII, nasturii erau cusuți pe bentițe de frunte și erau purtați ca podoabe”.
Piese din mormintele voievodale de la Rădăuți
O serie de piese de port și podoabă provin din mormintele voievodale de la Rădăuți.
În mormântul lui Bogdan I s-a găsit un inel masiv din aur decorat, având pe montură, gravat în limba arabă, cuvântul „Allah”, inel considerat de descoperitori ca fiind probabil un dar făcut de un prinț tătar.
Un inel talisman pentru a-l feri pe purtător de flagelul ciumei negre.
Tot din mormântul lui Bogdan provin 65 de nasturi din argint aurit, argint și email verde, „nasturi semisferici, cu suprafața traforată, somptuoși, unicat în spațiul românesc”.
În mormântul lui Lațco s-au găsit niște năsturei globulari, șase aplici decorate cu un cap de lup și trei aplici din argint aurit decorate cu un coif ornamentat cu coarne.
Într-un alt mormânt s-a găsit o verighetă din aur gravată cu vrejuri care susțin frunze și ciorchini de viță de vie.
Influențe din orfevrăria bizantină
Alte piese de excepție sunt cele din mormintele din pronaosul mănăstirii Probota, morminte cercetate în anii 1995 – 96.
Piese de port și de podoabă deosebite s-au găsit în mormântul Vasilcăi, fiica boierului Stroici cel Bătrîn: doi cercei de aur cu pietre roșii și albastre, posibil rubine și turcoaze, un inel de argint aurit cu un rubin și câteva ace de voal din argint aurit, în formă de floare sau în formă de porumbel, ace de voal considerate ca fiind produse în zona sud-dunăreană cu influențe din orfevrăria bizantină.
Tot la Probota s-a găsit un inel sigilar cu inscripție cu caractere latine și chirilice.
„Din mormintele a doi copii – spune Paraschiva-Victoria Batariuc – provin doi cerceluși, unul cu piatră roșie și unul cu piatră verde, descoperire care probează faptul că și băieții purtau cercei, un obicei frecvent în spațiul românesc.
Inele huțănești și salbe din taleri
„Din perioada modernă – spune arheologul sucevean – nu prea avem piese de podoabă probabil și din pricina concepției greșite de a nu se achiziționa obiecte mai noi, dar poate și pentru că oamenii au păstrat aceste obiecte în casă, ca bunuri patrimoniale, sau pentru a le vinde la nevoie spre a-și asigura traiul zilnic. Există totuși câteva inele, din aramă gravată, lucrate în mediul huțănesc, cu motive geometrice, podoabe destul de greu de datat, întrucât s-au executat, până aproape de zilele noastre, la Brodina, de către vestitul meșter artizan Marocico”.
Alte câteva piese de podoabă se află în colecția Secției de etnografie, este vorba de salbe din monede, realizate din taleri de argint.
„Aceste piese de podoabă – precizează Paraschiva-Victoria Batariuc – chiar dacă nu sunt spectaculoase, reflectă dorința de înfrumusețare, de prezentare a unei alte imagini umane decât aceea a unei persoane împovărate de griji”.
Cele mai frumoase și mai valoroase piese sunt expuse și pot fi vizionate în Sala tezaur a muzeului sucevean.
Inelul lui Bogdan I, o piesă realizată din aur prin turnare și cizelare, prelucrată cu mare măiestrie artistică și decorată cu motive geometrice, vegetale și zoomorfe, cântărește 24,73 grame. Ipoteza formulată de arheologii Lia și Adrian Bătrâna este că avem de a face cu un inel-talisman, menit în concepția medievală să-l apere pe purtătorul lui de boli și primejdii, probabil pentru a-l păzi de ciuma care s-a abătut, începând cu mijlocul sec. al XIV -lea, asupra Europei.
Inelul putea să ajungă în posesia voievodului fie prin relațiile de schimb, care existau la acea vreme cu tătarii, fie prin dobândirea lui în urma unei lupte, sau ca dar din parte unui conducător tătar.
Arhitectul austriac Karl A. Romstorfer, sosit în Bucovina în anul 1888, a fost însărcinat de Înaltul Minister pentru Cultură și Învățământ din Viena cu misiunea de „a întreprinde cercetări la Cetatea voievodală Suceava”.
În raportul în care prezintă, la final, situația justificativă pentru fiecare creițar cheltuit pentru lucrările efectuate (cheltuieli totale de 13.071 coroane) Karl A. Romstorfer scrie următoarele: „Cel mai îndelungat și mai statornic sprijin l-am avut din partea Ministerului Lucrărilor Publice, a Guvernului și a Dietei Bucovinei, a orașului Suceava, a Comisiunii monumentelor istorice din Viena și a Muzeului Țării din Cernăuți…”.
