Codul bunelor maniere, un posibil mijloc de cateheză parohială

În cadrul unui dialog pe tema normelor de comportament civilizat în societate, o doamnă enoriașă mi-a făcut următoarea propunere: „să abordăm acest subiect și în cateheza cu copiii din biserică!” Deși cu o ușoară reticență la început, am reflectat mai îndeaproape asupra sugestiei. Atunci mi-am amintit cuvintele lui Nicolae Steinhardt din „Jurnalul fericirii”: „Dacă nu putem fi mai buni, să încercăm să fim măcar politicoși!”. În cele din urmă, hotărârea de a da curs respectivei propuneri a fost determinată de feluritele carențe de conduită socială practică pe care le-am observat, în diferite contexte ale vieții parohiale, atât la copii, cât și la cei mai mari. Este știut îndeobște că, pentru a funcționa, un COD, indiferent de natura lui (lingvistic, rutier, Morse etc.), trebuie să fie bine cunoscut de către toți cei care îl utilizează. Altminteri pot apărea grave discordanțe care, în final, vor genera chiar tensiuni.
Principiul se aplică, fără nici un dubiu, și codului bunelor maniere. Din păcate, această autoritate socială (îndrăznim să o numim așa, cu încredințarea că nu exagerăm) este prea puțin cunoscută și împărtășită, cel puțin în țara noastră. Aceasta în ciuda frecventelor sale reeditări (a se vedea, de pildă, cea mai cunoscută versiune: Aurelia Marinescu, „Codul bunelor maniere astăzi”, Editura Humanitas, București, 2006, ed. a 5-a! și cu variantă audio-book).
Astfel, în paginile sale pot fi găsite norme de comportament referitoare la cele mai diverse situații și medii în care ne poartă viața cotidiană. De la modul în care salutăm și vorbim până la cel în care ne îmbrăcăm și mergem pe stradă, de la formulele de adresare în raport cu rangul social și până la modul și cadrul oportun oferirii de cadouri, de la regulile atât de ignorate astăzi ale conversației civilizate până la comportamentul în mijloacele de transport sau în diverse circumstanțe socio-culturale (teatru, cinematograf, concerte, expoziții etc.) și religioase (cartea conține îndrumări concrete cu privire la comportamentul decent în biserică: ritualul închinării, modul de adresare, atitudinea cuvenită în cazu botezului, cununiei, înmormântării etc.), acest ghid extrem de util se constituie într-un veritabil manual al bunului simț. Acest cod al manierelor contemporane este cu atât mai bine venit, cu cât zilnic ne exprimăm nemulțumirea față de comportamentul unora dintre semenii noștri. Suntem convinși că însușirea normelor elementare pe care Codul le recomandă va contribui la îmbunătățirea comunicării sociale de zi cu zi.
Prin urmare, departe de a fi considerată un snobism, includerea „Codului bunelor maniere” în programul catehetic al parohiei (cu o minimă prelucrare a temelor, desigur) reprezintă un aport educativ necesar în zilele noastre.
(Pr. prof. drd. Marius Daniel CIOBOTĂ)