Cockteil…cu amor, umor și poezie. Alain Delon

Vrăjitoare. ”Imaginea vrăjitoarelor călare pe mături a devenit un simbol binecunoscut în cultura populară, iar originile sale vin din perioada medievală. În acel timp, credințele despre vrăjitorie erau larg răspândite, iar mulți oameni se temeau de femeile care practicau magia sau vindecarea. Măturile erau obiecte obișnuite de uz casnic, iar legătura lor cu femeile le-a făcut o țintă ușoară pentru folclor. Ideea că vrăjitoarele au zburat pe mături s-a dezvoltat probabil din temerile și miturile care înconjoară rolurile femeilor în societate. Combinația de frică, superstiție și necunoscut a dus la imaginea de durată a vrăjitoarelor călare pe mături. Pe măsură ce poveștile din această perioadă s-au răspândit, ele au contribuit la conturarea înțelegerii legendei ”vrăjitoarelor” Astăzi, această imagine servește ca o amintire a modului în care credințele istorice despre femei și vrăjitorie au influențat cultura noastră. (Witty Historian). P.S. Un soț ”aghezmuit” se întoarce acasă, spre dimineață, iar soția îl întâmpină cu mătura – cu coadă – în mână. La care el: – Ce faci dragă, te apuci de măturat la ora asta…ori vrei să pleci undeva? Ăsta da, bărbat!
Sărutare. Femeia iartă prima sărutare furată numai atunci când o dă benevol pe a doua. Iubire. ”Femeia iubește mai fidel în nenorocire decât în fericire.”
Davila. ”Davila medic era; /Dar astăzi e și ostaș, /Pare că nu omora /Destui bolnavi la oraș.” (Dimitrie Bolintineanu, 1819-1872). Manual. Din ghidul pentru spioni elaborat de către contele Alexandre de Marenches, fost șef al Serviciului de Documentare Externă și Contraspionaj între 1970 și 1981 (după Florin Banu, De la SSI la SIE – O istorie a spionajului românesc, 2016). Un manual la fel de util și civililor (conducători ori conduși). 1. Încercați să fiți mereu într-o bună formă fizică și mentală. 2. Să aveți nervi de oțel sau, și mai bine, să vă prefaceți că nu aveți deloc „nervi”! 3. Să fiți – pe cât posibil – independenți. În toate sensurile acestui cuvânt! 4. Să nu vă uitați și neglijați vechii prieteni ori colegi, pentru că doar ei vă pot ține la curent cu ceea ce se întâmplă „în afară”, în cotidian, în viața așa-zis „normală”. 5. Fiți discreți, nu vă arătați prea des și ostentativ în lume și evitați – chiar dacă „vă dă mîna” și vă îmbie soția, ori amanta – să duceți o viață „mondenă”, prin restaurante chic! 6. Înainte de a accesa un post unic, privilegiat, cereți ferm, dar elegant, să aveți acces permanent la factorul suprem de decizie, dar să nu abuzați de acest drept. 7. Să nu vă temeți niciodată că nu veți fi pe placul cuiva. 8. Să fiți politicos și apropiat de personalul mărunt, subaltern. 9. Rezervați-vă timp suficient pentru liniște și meditație în fața hărții țării sau a lumii. 10. Fiți cartezian, dar nu neglijați puterea iraționalului și intuiției. 11. Intrați mereu în pielea și raționamentul celor pe care trebuie să-i înțelegeți. 12. Nu vă luați niciodată în serios. Curajul, completat cu simțul umorului, sunt două virtuți cardinale. 13. Asta e chiar cu valoare de axiomă, rarisimă: Cea mai mare dificultate cu care se confruntă orice șef de serviciu secret – și orice subaltern, aș zice eu, păstrând proporțiile! – este că niciodată el nu trebuie să încerce să placă șefilor! Trebuie să știi să contrazici puterea politică, chiar la nivel de șef de stat! Dacă atunci când trebuie să-i aduci la cunoștință, între patru ochi, un eveniment pe care el – șeful suprem – nu dorește să-l audă, darămite să-l accepte, dacă atunci când trebuie să-i spui, cu respectul cuvenit, că nu ești de aceeași părere cu el și că se înșeală, ei bine, dacă în acel moment crucial tu te gândești la avansare, la onoruri și dacă, fie și pentru o fracțiune de secundă îl menajezi, ei bine, în acea secundă chiar tu începi să trădezi! Pe tine, misiunea ta, țara ta! 14. Ultimul sfat al șefului spionilor francezi (dar și cel mai greu de înțeles și aplicat de către toți cei cocoțați la noi, aici, prin diverse funcții de decizie): În sfârșit, nu ratați plecarea din funcție… la timp!
Ecologism (cam…extrem): „Taică-meu, ecologul, e de vină, fiindcă el mi-a împuiat capul cu povești despre păsări și albine. De doi ani am o relație stabilă cu o ciocănitoare.” (Bob Hope).
Alain Delon.Valérie Trierweiler, jurnalistă Paris Match timp de peste 30 de ani (și-a încheiat activitatea forțat în august 2020, fiind concediată), fosta parteneră a fostului președinte Hollande, i-a luat un interviu lui Alain Delon în ianuarie 2018 (avea atunci 82 de ani – marele actor a decedat în august 2024, la 88 de ani), considerat interviul vieții lui, din care mai apoi, zeci de publicații au tot preluat fragmente și le-au făcut știri de senzație. A.D. – Ca actor am avut succes, ca bărbat am fost iubit toată viața mea. Am avut doar asta. Puțini bărbați au fost iubiți ca mine. Am fost iubit așa cum a fost iubit Yves Montand de Simone Signoret, el a fost iubit ca un zeu. Cea care m-a iubit cel mai mult a fost Mireille (n. red Mireille Darc) și povestea noastră a fost minunată. Mi-e dor de ea. Mi-e dor de tot de ea. (Mireille s-a stins pe 28 august 2017). V.T. – Mai exact, care sunt femeile care au contat în viața ta. Le știm pe toate? A.D. – Lista este lungă! Dar printre cele pe care le-am iubit au fost mai întâi Romy, Nathalie, Mireille și Rosalie. Au mai fost și altele, inclusiv din afara cinema-ului. Au mai contat Brigitte Auber, la fel și Michèle Cordoue. Ea nu mai trăiește. La fel ca Mireille, sper să fie fericită acolo unde este acum, acolo sus. A suferit prea mult. (…) Regizorii mei sunt morți, actorii mei sunt morți. Eram cel mai mic și toată lumea a părăsit scena. Femei, nu mai am. Eram prieten foarte bun cu Jeanne Moreau, a plecat și ea. Rămâne Brigitte Bardot. V.T. – Ai avut o poveste de dragoste cu ea? A.D. – Oricât de ciudat ar părea, eram doar prieteni, nu s-a întâmplat nimic între noi. Dar, de cincizeci de ani, avem cele mai bune relații de prietenie posibile. Am filmat o scenă toridă împreună, dar s-a terminat așa, nu a fost nimic. Ne sunăm des. Împărtășim o pasiune pentru animale. Și dacă nu ar fi avut dragostea animalelor ei, nu ar mai fi trăit astăzi. Ea s-ar fi sinucis cu siguranță ca toate marile simboluri sexuale. Este foarte greu pentru o femeie să nu mai vadă dorința în ochii bărbaților. Este groaznic pentru o femeie.
Tic. Bulă: – Doctore, am această problemă la ochiul drept, clipesc mereu, incontrolabil. Doctor: – Nu-i nimic grav, e doar de la stres, cu o simplă aspirină îți trece. Bulă: – Știu asta, dar toți farmaciștii, când le cer aspirină clipind așa, îmi dau prezervative.
Îmbrățișarea. Când ne-am zărit, aerul dintre noi/și-a aruncat dintr-o dată/imaginea copacilor, indiferenți și goi,/pe care-o lasă să-l străbată./Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,/unul spre celălalt, și-atât de iute,/că timpul se turti-ntre piepturile noastre,/și ora, lovită, se sparse-n minute./Aș fi vrut să te păstrez în brațe/așa cum țin trupul copilăriei, întrecut,/cu morțile-i nerepetate./Și să te-mbrățișez cu coastele-aș fi vrut. (Nichita Stănescu).