Înțelepciune populară: „Nu-ți fie teamă că soția ta te va înșela, asigură-te că este fericită. O femeie fericită este o femeie credincioasă. Nu-ți face griji că soțul tău te înșală, asigură-te că nu mai respiră. Un bărbat mort este un bărbat credincios.
”Joe Dassin. S-a născut la New York la 5 noiembrie 1938. A fost bărbatul care a cucerit inimile femeilor planetei, fără să-i facă geloşi pe bărbaţi. La 16 ani, Joe vorbea deja trei limbi străine şi îşi luase cu brio bacalaureatul. Studiază medicina şi antropologia la Universitatea din Michigan. Nu efectuează serviciul militar din cauza problemelor cu inima. În 1963 o întâlneşte pe Marysse. Nu ştiau atunci că îi aşteptau zece ani de iubire. La insistenţele lui Marysse, Dassin înregistrează un demo pentru CBS France, casa de discuri care-l va lansa în industria muzicală. Vocea sa profundă, gravă, va atrage multe laude, în mod deosebit din partea publicului feminin. Munca epuizantă îl face să sufere un preinfarct, care îl imobilizează pentru o lună. La sfatul soţiei lui Henri Salvador, Joe îmbracă un costum alb, care din acea clipă va deveni ţinuta sa de scenă oficială şi definitivă. În 1973, Marysse dă naştere unui copil prematur, Joshua, care moare cinci zile mai târziu. Joe intră într-o depresie serioasă şi doar munca îl salvează. Se relansează cu Si tu t’appelles Melancolie, Vade Retro şi L’Èté indien. Suferă un atac de cord minor în 1969 şi la puţin timp apare Champs-Elysées, cântec ce îl face cunoscut în întreaga Europă. În 1976 apare Et si tu n’existais pas şi Dassin va vinde peste 20 de milioane de discuri. La 5 mai 1977 divorţează de Marysse. Se căsătoreşte cu frumoasa Christine Delvaux la 14 ianuarie şi la exact opt luni se naşte primul lor fiu, Jonathan. La sfârşitul lui 1979, Christine este însărcinată pentru a doua oară, dar Joe va cere divorţul şi îşi va petrece sărbătorile alături de Jonathan. Christine îi va dărui cel de-al doilea fiu, Julien. În iunie 1980, suferă de un ulcer gastric şi este victima unui infarct, fiind internat la Spitalul din Neuilly. La Los Angeles, este marcat de un nou atac, aşa că orice soi de exces îi este cu desăvârşire interzis. Deprimat, continuă să se autodistrugă. Alături de mama lui, Bea, şi de cei doi fii, merge în Tahiti ca să se refacă. Însă viaţa va decide altfel. La 20 august 1980 , la miezul zilei, are o nouă criză cardiacă și moare la nici 42 de ani. A fost unul dintre cei mai populari cântăreţi francezi ai anilor ’60 -’70 şi unul dintre cei mai admiraţi şi la nivel mondial, iar melodiile sale rămân nemuritoare.
Teamă (erotică). ”Ne izolăm dorinţa ardentă din motive psihologice, precum şi culturale. Orice experimentare a dragostei păstrează o măsură de dependenţă în cadrul ei. De fapt, dependenţa este un ingredient esenţial al relaţiei. Însă este și furnizorul unei nelinişti teribile, deoarece implică faptul că persoana iubită exercită putere asupra noastră. Aceasta este puterea de a ne iubi, dar şi cea de a ne abandona. Teama – de a nu fi judecaţi, de a nu fi respinşi, de a nu pierde, este incorporată în dragostea romantică. Respingerea sexuală la îndemâna persoanei iubite este deosebit de dureroasă. De aceea, înclinăm mai puţin să fim aventuroşi din punct de vedere erotic cu persoana de care depindem aşa de mult şi a cărei opinie este deosebit de importantă. Nu este de mirare că unii dintre noi se pot angaja liber în pericolele şi aventurile sexului numai atunci când miza emoţională este mai mică – când iubim mai puţin sau, mai important, atunci când ne este mai puţin teamă de a nu pierde dragostea. Stephen Mitchell scrie: „Dragostea nu păleşte neapărat odată cu trecerea timpului, dar devine mai riscantă.” (Esther Perel, Inteligența erotică). Gelozie. În Larousse este scris că gelozia este un „sentiment bazat pe dorința de a poseda exclusiv și egoist persoana iubită și pe teama de a-l pierde în fața unui rival.” Să adăugăm la aceasta etimologia termenului care este gelozia citată în Chrétien de Troyes: „sentiment de îngrijorare pe care cineva îl experimentează cu privire la fidelitatea persoanei iubite”. Este folosit pentru a descrie o stare emoțională în relațiile romantice desigur, dar și în relațiile de familie. Prin urmare, se poate spune că orice relație cu o miză emoțională este propice pentru a genera gelozia. Asta nu înseamnă că acest sentiment se regăsește în toate aceste relații și în toată lumea. Unii vor mărturisi că sunt lipsiți de ea, alții o simt din când în când și în funcție de situație, iar pentru alții, gelozia constantă, obsesivă, este o povară grea. Gelozia este dureroasă pentru cei care o experimentează dar și pentru cei care sunt victimele ei (!). Este un obstacol în calea stabilirii unei relații solide, deoarece introduce neîncredere. În 1957, în Invidie și recunoștință, Klein scria că gelozia „este sentimentul de furie pe care un subiect îl trăiește atunci când se teme că altul posedă ceva dezirabil și se bucură de el”.
Umor ”gelos”. O soție îl întreabă pe soțul ei, arbitru de fotbal: – De ce în fiecare duminică seara îmi faci o scenă de gelozie, deșii știi foarte bine că îți sunt fidelă? — Da! Știu asta, dar când toată duminică după-amiază, cinci de mii de oameni de pe stadion strigă la unison ”nevastă-ta e o curvă!”, am ajuns și eu… să-i cred.
Confesiuni feminine. Pe terasa unei cafenele, două vechi prietene vorbesc despre viața lor de cuplu: – Soțul meu este teribil de gelos. Întotdeauna trebuie să-i spun în detaliu ce am făcut în timpul zilei. Pe cine am văzut, unde m-am dus, la ce oră am ajuns acasă…E infernal! — Oh, și al meu e la fel de suspicios. Zilele trecute mi-a spus că dacă voi continua să-l înșel, nu va ezita să mă omoare! – Şi te-ai oprit? – În nici un caz ! Dar i-am ascuns revolverul, pentru siguranță!
Consolare. Într-o noapte, Ion și Măria, proaspăt căsătoriți, stăteau de vorbă: – Mă, Ioane, spune drept, pe cine ai mai avut înaintea mea? – Pe Florica. – Numai pe ea? – Apăii…pe Veta, Maricica, Rozi…etc. – Să știi că sunt geloasă! – Lasă, mai bine ai fi mulțumită că te-ai calificat în finală. Adulter. 1. „ În general, femeile de astăzi îşi înşeală soţii cu alţi bărbaţi însuraţi. Astfel, adulterul poartă intim în sine ceva conjugal: într-un fel aproape „legal” în sensul valoric şi de aceea perfect onorabil, adulterul contemporan e un act, o decizie, o convenţie şi – în final – o împlinire intimă în doi ce ar trebui să merite consideraţie şi sprijin tacit, nicidecum dispreţ şi mai ales (neputincioasă) invidie…” (Anonim) 2. „Să nu arunci niciodată cu piatra într-o femeie adulteră! În spatele ei, al acelei femei…se află întotdeauna un bărbat. Poate eşti chiar tu, ori chiar eu…Iar ele ştiu atât de bine să se eschiveze, de acea piatră, în clipele decisive.” (Georges Brassens).
Subterfugiu (salutar) ”31/XII. 1917. Seara în librăria ”Sfetea”. Surpriză: Coșbuc! ,,Ei, atunci hai la un vin!” Hai! Și la vin să-l vezi: vervă inepuizabilă, voie bună fără de sfârșit: – Așa, asta-i treaba poeților! (…) Și iară, accese de pornologie, așa cum o au toți oamenii mari! Coșbuc: ”Iorga, de pildă, când ne-ntorceam de la Expoziția din 1906, în tren, despre jidanul care, dezbrăcat gol pușcă, de hoții Codrului Herței și surprins de fiică-sa cu inelul de aur mântuit (salvat de hoți – n.a.), fiind ascuns „acolo” (în anus – n.a.), se caină fetei: „Sara, Sara, cum n-ai fost și tu cu noi, că mântuiam și cai și căruță și tot!” (Lecca Morariu, Jurnal 1909-1919).
Două zile. O femeie îi oferă soțului ei două zile de fericire: în ziua în care se căsătorește cu ea și în ziua în care el – dacă are noroc – o îngroapă. (Autor anonim – cred și eu, n.a.). ”Orice soție face un bărbat fericit. Pe altul.” (Gustave Flaubert). ”Când din coasta lui Adam/Domnul i-a-ntrupat făptura,/Vai, ce fericiţi eram,/Dacă nu-i făcea şi gura!” (Aurel Iancu).
