Motto. Când se va publica acest ciclu ”rusesc”, situația geopolitică în zbuciumata noastră zonă geografică nu poate fi anticipată azi, la ora scrierii lui. Cu toate acestea, o realitate este evidentă: nu putem, ca români, să ignorăm prezența, influența – predominant negativă – a acestui imperiu asupra istoriei noastre din ultima jumătate de mileniu. Iată de ce consider că – dincolo de părerea, percepția fiecăruia dintre noi – cunoașterea istoriei, culturii, tradițiilor (dar și a neoistoitei tendințe expansioniste) a marii țări din est este utilă. Rusia rămâne un ”actor” important pe scena globală. Demersul meu de a-i prezenta ”luminile și umbrele” sper să fie perceput corect.
Vameşul. S-a suit rapid în pat lângă soţioara-i dragă și-instinctiv a întrebat: – Cât dai şpagă?! (Viorel Cacoveanu)
Soldatului rus. ”Soldat rus, soldat rus, / Te-au ridicat atât de sus, / Ca să te vadă popoarele / Sau fiindcă-ţi put picioarele?” (Păstorel)
Germania și Rusia. Dacă există o țară occidentală care, din februarie 2022, a fost nevoită să sufere din cauza ruperii relațiilor sale cu Rusia, aceasta e Germania. Starea bună de sănătate a companiilor sale se baza în mare parte pe furnizarea de gaz rusesc ieftin. În general, nicio economie din Europa nu a fost mai dependentă decât a ei de marele vecin din Est. Cum a putut ea să se lase atrasă într-o astfel de situație, care, astăzi, o cufundă în greutăți serioase? Naivitate? Orbire? Aceasta este una dintre întrebările puse de Bastian Matteo Scianna în lucrarea pe care a dedicat-o relațiilor germano-ruse de după 1990 (Sonderzug nach Moskau. Geschichte der deutschen Russlandpolitik seit 1990 – Tren special spre Moscova. Istoria politicii ruse a Germaniei după 1990, C.H. Beck, 2024). Scianna însuși recunoaște că studiul său ar putea fi doar parțial și provizoriu, fie și numai pentru că nu a putut avea acces la toate arhivele: „Cancelaria Federală a autorizat o reducere a perioadei de protecție a dosarelor sale privind politica ruso-germană până la 1998. Dar accesul la dosarele din perioada 1998-2003, referitoare în special la extinderea NATO spre Est, a fost refuzat – și fără justificare, relatează Thomas Speckmann în Frankfurter Allgemeine Zeitung. Scianna a consultat pur și simplu arhivele fundațiilor apropiate partidelor aflate la putere din 1990, completate de arhive din Statele Unite și Europa, în special din Marea Britanie și Franța”. Una dintre cele mai izbitoare observații ale cărții este continuitatea uluitoare a politicii germane față de Rusia de mai bine de treizeci de ani, indiferent de cancelarul în funcție și de coaliția la putere. Schröder, a cărui prietenie cu Putin este binecunoscută, nu este singurul care a lucrat la această apropiere. Chiar și cei care, ca și Merkel, își făceau puține iluzii despre regimul rus, au urmat aceeași cale. Nimic nu dovedește acest lucru mai bine decât construcția gazoductului Nord Stream: proiectul datează din 1997, de la Kohl, așadar, iar lucrările la Nord Stream 1 s-au încheiat în 2011, cele ale Nord Stream 2 zece ani mai târziu. Republica federală a beneficiat de această complementaritate economică. Scianna regretă că liderii germani nu au inclus în calculele lor „o politică de descurajare sau de izolare în fața unei Rusii din ce în ce mai agresive”, că au permis, de exemplu, Bundeswehr-ului să rămână fără adăpost. „Am urmat în mare măsură o utopie a interdependenței, în care un posibil conflict armat a fost ignorat”, rezumă Speckmann. (books. fr)
Lui Petru Groza. (Păstorel, după prima vizită a lui Petru Groza în URSS): ”Din Galaţi la Port Arthur / Petru Groza, în carlingă, / N-a văzut atâta cur / Cât ar fi putut să lingă.” A muri înainte de a muri. La vizita lui în România, Evgheni Evtușenko a făcut o mărturisire impresionantă: că mai rău decât să mori i se pare să mori înainte de a muri. Spirit independent, scriitorul rus avea în vedere mortificarea trăită de oameni în comunism (nu întâmplător purta un sacou extravagant, multicolor, prin care – după cum spunea – voia să-și ia revanșa împotriva cenușiului lumii comuniste). (Alex Ștefănescu, România literară)
Unei rusoaice. Pe pat lăsându-se alene / Simţii cum tandru, tacticos, / Moş Ene umblă pe la gene… / (Ea ar fi vrut cu mult mai jos).
Mai cred. „Mai cred în primăvară, mai cred în amăgire, / Mai cred în mine însumi, mai vreau să cred în voi, / Prin mugurii aceştia ce crapă de iubire, / Prin trunchiul care urlă de foame de altoi. / E lumea încă-ntreagă, nu sunt pierdute toate, / Mai cred în izbăvire, mai cred în adevăr, / Mai cred în nebunie şi în virginitate, / Mai cred în înviere şi-n florile de măr. / Mai cred că-n orice ziduri va fi şi o fereastră, / Mai cred că-n orice noapte va fi şi-un pic de zi, / Că, de atâta ură, curând ne vom iubi. / Mai cred în forţa noastră şi-n slăbiciunea noastră, / Mai cred în alb şi negru şi tot nu cred în gri, / Cum cred că o grădină nu-ncape într-o glastră”… (Adrian Păunescu)
Alcoolismul în Rusia. În 2022, medicii ruși au emis 54.200 de diagnostice de tulburare de consum de alcool. ”Revoltele sociale și economice, confruntările geopolitice crescute și sancțiunile au încetinit oarecum progresul în reducerea consumului excesiv de alcool”, a declarat Ruslan Isaiev, care conduce o clinică de dependență din Moscova, pentru Kommersant. În 2022, Putin a declarat că în lupta împotriva alcoolismului „nu poți interzice nimic” și nu poți crește inutil prețurile – trebuie să promovezi un stil de viață sănătos. În același timp, șeful statului a calificat drept primitive argumentele conform cărora „oamenii beau și vor continua să bea”. „Oamenii trebuie să aibă ceva de făcut. Sunt sigur că nu este o interdicție, dar posibilitatea de a se angaja în autodezvoltare, de a avea o muncă interesantă, de a-și dezvolta hobby-urile – acest lucru este extrem de important, va ajuta în mod absolut. Aceasta este practica mondială și practica țării noastre în ultimii ani, în care avem rezultate bune în întreaga țară”, a continuat el.
Putin. A fost invadarea Ucrainei, în 2022, o surpriză, se întreabă mai mulți autori? Răspunsul lor e limpede: categoric, nu. În 2008, arată Thorniké Gordadzé, Rusia invadase Georgia, iar paisprezece ani mai târziu scenariul s-a repetat aidoma. Războiul din Georgia ne avertiza că Rusia disprețuiește dreptul internațional și că ambiția lui Putin este să redeseneze harta lumii, pentru a regăsi măreția de odinioară a URSS. Față de agresiunea rusească reacția Occidentului a fost lamentabilă: s-au găsit felurite „vini“ guvernului georgian, i s-a reproșat Georgiei că prea se grăbise să declare că dorește integrarea în UE și în NATO, guvernul de la Tbilisi a fost sfătuit să fie mai puțin „intransigent“ față de Moscova, administrația Obama le-a recomandat georgienilor să redemareze de la zero relațiile cu rușii etc. (asta în timp ce Putin îl înștiința pe Sarkozy că „îl va înșfăca de testicule“ – mă rog, a folosit cuvântul popular – pe președintele georgian Saakașvili). Ca să nu mai spunem că, de pe acum, Kremlinul evită termenul de „război“, numind agresiunea „operațiune de constrângere a Georgiei la o politică de pace“! S-a văzut clar că pentru Rusia orice cedare în fața Occidentului este semn de slăbiciune, iar politica împăciuitoare a Vestului s-a dovedit falimentară. În centrul politicii interne a Kremlinului, spune în alt text Galia Ackerman, se află militarizarea conștiințelor și pregătirea pentru război. (Al. Călinescu)
Inutil. Două rusoaice discută la telefon: Ştii, soţul meu e în spital!… I-au scos apendicele!… – Da?!… Ce-i ăla? – Ceva mărunt şi inutil, undeva în josul burţii… – Aha, înţeleg! Cred că va trebui să-l internez şi eu pe al meu!…
Propunere (îndrăzneaţă!). Măi bărbate, bărbătuţ, / Lasă-mă să-mi ţin drăguţ / Că te-oi face să n-auzi / Să n-auzi şi să nu vezi, / Ce ţi-oi spune eu să crezi, / Să nu vezi şi să n-auzi, / Ce ţi-oi spune eu s-asculţi!
Raport. Raportez: vecinul meu, recidivist, tocmai a fost eliberat ieri din închisoare. A fost atât de încântat, încât nici nu ştia ce să facă mai întâi: un jaf sau un viol? Semnez: sursa Ivan.
Părere. Un bărbat rus: femeile sunt ca blocurile, toate sunt beton, dar noi le preferăm pe cele cu balcoane.
Fumat. Moscova. Doi cerşetori discută: – M-am lăsat de fumat din cauza șalelor. – Cum aşa? Ce legătură e între șale şi fumat? – Nu mă mai pot apleca după chiştoace.
Cadou. Sașa: – Natașa, ce să-ți cadou de ziua ta? – Nu știu, sincer. – Ce-ți place cel mai mult? – Sincer? Vecinul de la trei!
