România…de măritat. Purta opinci şi-avea iţari,/ Păştea şi turme pe toloacă,/ Azi ar peţi-o mulţi samsari…/Dar cine-o ia aşa săracă? (Constantin Cristian). Plăcinte. ” Aluaturile cele mai plăcute la popor sunt plăcintele şi colţunaşii, dar mai ales plăcintele. Acestea se fac de mai multe feluri: „scuturate”, „cu poalele în brâu” etc., iar după ce să coc, să toarnă smântână fiartă pe deasupra, ca să fie moi, lăsându-se să stea câtva timp lângă foc astfel înăduşite ş-apoi tot să mănânci! Da ce-i acea? ”Plăcinţică rumenită/Cu smântână smântânită,/Prin pară purtată/Pe după spate dată” (Plăcinta dată ibovnicului). Vărzările sunt plăcinte de post, umplute în loc de brânză cu curechi, mac, ceapă etc. „De plăcintă,/Gura-ţi cântă./De vărzare,/Şi mai tare.” (Elena Niculiță Voronca, Datinile și Credințele Poporului Român, 1903).
Publicitatea, acum un secol. În vara lui 1904, ziarele vremii care costau, în medie, 10 bani, erau ticsite de anunțuri de mica publicitate. Ce se vindea, ce oferte de muncă existau în epocă? Hotelul Unirea de pe strada Covaci din București oferea “camere separate și paturi cu prețul cel mai redus posibil”. Era garantată “curățenia exemplară”. La mare căutare erau și “pălăriile de Dame cele mai elegante”, care putea fi cumpărate cu 2 lei din strada Gabroveni. Pe de alta parte, o tânără doamnă, vorbitoare de germană, engleză și franceză, accepta (contra unui salariu de 80 de lei lunar) “în timpul verii un post la țară, la un mare moșier”. Nu era singura tânără care își dorea o slujbă: „Inteligentă, tânără, caută loc ca menajeră, damă de companie, la copii, supraveghetoare, funcționară, sau ori-ce altă ocupațiune la o familie onorabilă”, iar in privința retribuției avea “pretențiuni absolut modeste”. Nici plăcerile trupești nu erau neglijate. Doamnele și domnii erau ademeniți cu “învățături de masagiu” dacă plăteau „doar 25 de bani” . Albina publica, la acea vreme, și o listă de prețuri „curente”, astfel: ghetele de bărbați „de Vax cu Elastic sau Șireturi” costau intre 10,95 și 13,95 lei, iar ghetele de damă „de Chevreau negre cu Șireturi” – între 10.95 și 13,95 lei. Calitatea mănușilor oferite era garantată de către comerciant: „Rupându-se la încercare, se dă altă pereche” . Hotelul Țăranu (fost Grivița) anunța – prin intermediul revistei – faptul că pune la dispoziție „camere mobilate curat, cu prețul de la un leu în sus”, iar hotelul-berărie Constantinopol oferea „aperitive, cafele, o muzică mulțumitoare și camere curate și ieftine, cu intrare retrasă” .
Top-modelele. ”Se strâng splendidele topmodele/vorbesc/între ele în șoaptă/surâd calin își agită brațele de mumii tinere/necontenit își fac complimente/se prefac că nu-și observă una alteia/înrobitoarea frumusețe/și ploaia se scurge pe pielea lor/de-o strălucire impermeabilă/pe părul lor de plastic, pe buzele lor/decupate de pe coperta revistei/Hustler/pe vocea lor/născându-se într-un casetofon/primitiva ploaie ce le-a dat naștere/și pe care-acum n-o mai bagă-n seamă/fiind nemuritoare.” (Gheorghe Grigurcu).
Ceaușescu și SUA. ”Pînă la vizita oficială a lui Ceaușescu din octombrie 1970, cronica relațiilor dintre cele două țări a mai înregistrat alte întâlniri bilaterale. Astfel, pe 28 februarie, membrii echipajului misiunii Apollo 12 au fost primiți la București de către însuși Ceaușescu, pe 2 martie. În cei aproape 25 de ani cât s-a aflat în fruntea PCR și a României, Ceaușescu a făcut nu mai puțin de 4 vizite în SUA, prima dintre ele fiind de o importanță deosebită. Desfășurată între 13-27 octombrie 1970, a fost prima vizită a lui Ceaușescu pe pământ american și prima vizită în SUA a unui șef de stat al României. Corneliu Mănescu se întâlnise cu Nixon încă din iunie 1970 și îi transmisese intenția lui Ceaușescu de a vizita SUA în octombrie, profitând de sesiunea aniversară a ONU, dar și pentru a se întâlni cu reprezentanți ai diferitelor companii americane. Ulterior, același Corneliu Mănescu îl anunțase pe Kissinger cu privire la intențiile liderului român de a se întâlni cu președintele Nixon și de a întreprinde un turneu privat în centrul și vestul Statelor Unite.” (Gabriel Manea, Un adulter în familia comunistă: România și SUA în anii ’60, 2016).
Caniculă. Cer prognozele măsuri /Pentru-aceste perioade… /Toată ţara-i în călduri, /Dar natalitatea scade. (Nicolae David).
Recorduri românești. (1). Mărășești. Cel mai mare mausoleu din lume închinat celui de-Al Doilea Război Mondial se află în România! Este Mausoleul de la Mărășești și adăpostește rămășițele a 5.073 de soldați. Palatul Parlamentului. Cunoscut și sub denumirea de „Casa Poporului“, deține câteva recorduri mondiale. Este cea mai mare clădire administrativă (civilă) din lume. Cifre uimitoare: are o suprafață desfășurată de 360 000 de metri pătrați. A fost făcută din: 700 000 de tone de oțel, 1 milion de metri cubi de marmură, 900 000 de metri cubi de lemn, 2 000 000 de tone de nisip. Costul său a fost estimat astăzi la 4 miliarde de dolari. La construcția ei au muncit peste 100 000 de oameni, timp de 7 ani. Are 2 800 de candelabre, covoare de 220 000 de metri pătrați și 1100 de încăperi. Pentru realizarea sa a fost demolată o suprafață echivalentă cu a 5-a parte din București. În parcarea subterană pot încăpea 20 000 de mașini. La clădire au lucrat 700 de arhitecți. 57 000 de familii au fost nevoite să-și părăsească locuințele pentru a face loc uriașei construcții. (500 de adevăruri uimitoare despre România, Paralela 45, 2023).
Gelozie. O-ntreabă soţul cu turbare:/ „Ce e cu ăla-n patul meu?“ /Ea îi răspunde: „Din eroare, /Credea…că soaţă îi sunt eu!“. (Ion Tălmaciu).
Metode. Un rus, un francez și un român vorbeau despre cum află ei daca i-a înșelat soția. Rusul: – Eu vin acasă, trântesc ușa, sparg dulapul și urlu la ea: ”Spune repede cu cine m-ai înșelat, că te sparg!”. Și e clar că îmi zice cu cine, de frică să nu o bat. Francezul: – Nu e elegant așa. Trebuie să fii șiret. Eu mă duc la ea și îi zic: ”Auzi cherie, am auzit că m-ai înșelat cu…”, și zic și eu un nume repede, la nimereală, și atunci ea îmi zice cu cine. Dacă nimeresc un nume, e bine, dacă nu, asta e, încerc data viitoare…Românul: – Eu mă duc în bloc la mine, bat la vecina de dedesubt la ușă…și când deschide, îi zic: ”Ești o curvă!”. Și ea îmi răspunde: ”Eu sunt curvă? Dar nevastă-ta, care s-a culcat cu Vasile de la etajul 2, Ionel din blocul vecin și mai des Grigore, șoferul de la alimentară…!?”.
La Kera Calița. Ca o amfitrioană ce se află, Kera Caliţa ne ajută, încet-încet, să recompunem o seară după teatru, cu supeul de cuviinţă. „Între voroave ţinute cu morgă aristocratică, supeul începea întotdeauna cu celebrul consommé ”sine quibus non” (fără de care nu se poate). Fie ea sindrofie, zaiafet, masă festivă, aniversare, bufet rece, agapă, onomastică, cocktail, chermeză, soarea gastronomică, dineu de gală, jubileu, cină protocolară sau orice altfel de ospăţ, masa începe cu consommé-ul fierbinte, după care urmează aperitivul”…”Bufetul rece: la Jariştea, pe platourile de alpaca argintată vei mai primi: brânză de Brăila cu boia roşie de ardei şi fire de chimion, „salata noastră naţională zisă ”de Boeuf”, răcituri de sitari migratori, fazan à la manière de Kera Caliţa, rulouri de somoni lângă saleuri nedospite, garnituri „ad libitum” (prune uscate, dovleac copt cu miere, gutui la cuptor umplute cu nuci, ardei kapia fripţi pe plită şi nelipsitele măsline verzi şi coapte)”. (Simona Lazăr).
Eternitatea lui Bulă. Bulişor: – Bunicule, ce vrei să-ți fac cadou, o tinerică sau o cutie de bomboane? Bunicul: – Mă iei la mișto, nepoate? Știi doar că mă dor dinții. Sfatul unui tată pentru fiica lui. Bulă: – Draga mea, ai 32 de ani, e timpul să sucești mințile unui prost și să te măriți. Dacă nu știi cum, întreab-o pe maică-ta. Bulă: – Aseară, nevastă-mea a venit acasă cu două baxuri de bere, trei baterii de vin, două sticle de whisky și trei pâini. – Așteptăm musafiri? o întreb. – Nu, răspunde ea. – Și-atunci, la ce ai cumpărat atâta pâine? Bulă către tatăl său: – Tati, Dumnezeu are soție? – Nu. Cum să aibă! – De ce? – Fiindcă atunci nu ar mai fi atotputernic. Discuție într-un cuplu: Bulă nerăbdător: – Iar ai întârziat, măi femeie! Bubulina: – O femeie frumoasă se lasă așteptată! Bulă: – Știu, dar tu de ce ai întârziat? Bulă merge la farmacie: – Aveți pastile contra lenei? Farmacistul: – Avem, domnule Bulă. Câte vreți? Bulă: – Una! Dar am o rugăminte: Băgați-mi-o în gură dumneavoastră! Ştrulă ros de curiozitate: – De ce parlamentarii nu sunt niciodată jefuiți de hoți? Bulă: – Din respect profesional!
