Motto. ”Nimic nu e mai de nelocuit decât un loc unde am fost odată fericiţi.”. (Cesare Pavese).
Nefericire. Un american ajuns la Ierusalim vrea să vadă Zidul Plângerii, dar a uitat cum se numeşte. Îi zice taximetristului: – Du-mă la locul acela unde voi, evreii, plângeţi, urlaţi şi vă daţi cu capul de perete. – Ahaaa…,vreţi la Biroul de taxe şi impozite!
Extreme. ”Doar fericirea și nefericirea extremă par să dea valoare existenței, în orice caz sunt singurele amintiri care rămân la suprafață după trecerea anilor.” (Noël Audet, Umbra șoimului).
Dublă fericire. Există unele persoane care au darul de a face fericit unul şi acelaşi om de două ori: o dată când se căsătoreşte cu el şi a doua oară când divorţează!
Zile. Ieri – a trecut. Mâine – încă nu a venit. Trebuie să fii fericit astăzi. Fericire. La originile sale, cuvântul fericire însemna un fel de noroc orb, o soartă zâmbitoare. Aflăm că românescul ferice, fericit, provine din latinescul felix, cu un sens polivalent: „norocos”, „de succes”, „de bun augur”, „roditor”, „înfloritor”, „prosper”. De aici avem în italiană felicita și în spaniolă felicidad. Latinii utilizau și cuvântul fortuna („fericire”, „soartă”), originar din fors („întâmplare”, „coincidență”). În franceză se zice le bonheur („fericire”), format din adjectivul bon („bun”) și substantivul heure („oră”/„moment”) și înseamnă deci „ora cea bună”, „clipa norocoasă”; bonheur e un derivat modificat al latinescului auguri („prevestire bună”). Grecii antici ziceau eudaimonia (ευδαιμονία), ceea ce însemna – cam la fel! – a fi protejat de un „bun” (ευ) „demon” (δαιμονία); acest termen binar echivala la greci cu ceea ce noi numim prosperitate, destin favorabil și, final…fericire. Adică, pentru fericire era nevoie de un demon protector; interesant, nu?! Grecii folosesc pentru fericire și cuvântul ευτυχία, cu sensul de „șansă bună”. Constatăm că în greacă, la fel ca în alte limbi, fericirea subînțelegea, la originea sa etimologică, o clipă norocoasă, un destin prielnic. Tot ideea de ”noroc” stă la originea „fericirii” în germană – glück; acesta provine din mai vechiul gelücke, care însemna „potrivit” și este atestat prima dată abia în anul 1160. Este posibil să fie înrudit cu olandezul gheluck („noroc”); și – ca să vezi! – tot din acest șir de termeni își face apariția englezescul luck. Un alt cuvânt englezesc, happy („fericire”), are ca rădăcină mai vechiul etimon hap („întâmplare”, „șansă”), deci, iarăși, e vorba de un fel de coincidență norocoasă ce stă la temelia stării de fericire. În limbile slave, „să ai fericire” înseamnă să „ai parte bună, de la Cer”; în orice caz, cam acesta e sensul cuvântului fericire la ruși. Înțelegem, așadar, că din antichitate până acum câteva secole sau decenii, fericit era cel avantajat fie de hazardul evenimentelor, fie de voința divinității, altfel spus, un norocos; fericirea era determinată deci de factorii externi, la fel și nefericirea. S-a produs o mutație psiholingvistică de-a lungul timpului, prin care ideea de fericire a dobândit o altă conotație (cea de stare mentală), însă cei care au utilizat primii termenul s-au referit în mod clar la noroc, nu la ceva imanent naturii psihice umane. Acum cu toții ne dăm seama cât de nelalocul lui este mierosul îndemn „gândește pozitiv și vei fi fericit”; e ca și cum ni s-ar spune „gândește pozitiv și vei avea noroc”. (iluziafericirii.com). ” Căsătoria pare să facă cuplurile mai fericite decât orice alt tip de relație, potrivit unui sondaj Gallup recent. În cadrul sondajului, peste 2,5 milioane de adulți din Statele Unite au fost rugați să își evalueze viața actuală și să anticipeze fericirea lor în viitor. Rezultatele au arătat în mod constant că persoanele căsătorite au raportat niveluri mai ridicate de fericire în comparație cu persoanele necăsătorite, chiar și după ajustarea unor factori precum vârsta, rasa, sexul și educația. Se știe că educația influențează fericirea, dar datele au arătat că adulții căsătoriți fără diplomă de bacalaureat au raportat o satisfacție de viață mai mare decât adulții necăsătoriți cu diplome de masterat. Bradford Wilcox, profesor de sociologie la Universitatea din Virginia, consideră că mariajul poate juca un rol semnificativ în măsurarea satisfacției generale a vieții. Wilcox sugerează că, în calitate de animale sociale, oamenii au o nevoie înnăscută de a se conecta cu ceilalți, iar căsătoria oferă o bază consistentă și sigură în fața adversității. Pe de altă parte, cuplurile nefericite sunt probabil mai puțin fericite decât persoanele singure. În ciuda cercetărilor ample, este dificil să se stabilească definitiv dacă mariajul cauzează direct fericirea sau nu, potrivit autorului sondajului Gallup, Jonathan Rothwell.” (incredibilia.ro).
Majoritatea oamenilor ar spune că bogăția, de exemplu, sau iubirea, te ajută să fii fericit. Răspunsul oamenilor de știință este însă – surprinzător, nu? – ușor diferit. Pe baza mai multor studii, psihologii au ajuns la concluzia că fericirea depinde în proporție de 50% (!) de genele noastre, 10% de circumstanțele vieții, iar 40% , da, depinde de propriile noastre acțiuni. Totuși, se pare că impactul stresului financiar asupra sănătății unei persoane merge dincolo de simpla bunăstare mentală, potrivit unui nou studiu realizat de oamenii de știință de la University College London (UCL) și Kings College din Marea Britanie. Dintre cei șase factori de stres obișnuiți examinați în acest studiu (presiune financiară, îngrijirea persoanelor vârstnice, handicap, doliu, boală și divorț), s-a constatat că presiunea financiară a fost asociată cu cel mai mare risc de probleme de sănătate pe termen lung.
La nivel mondial, pe data de 20 martie a fost stabilită Ziua Internațională a Fericirii (International Day of Happiness). În 2011, Organizația Națiunilor Unite a adoptat o rezoluție care a recunoscut fericirea ca fiind un „obiectiv uman fundamental„ și a solicitat „o abordare mai favorabilă incluziunii, echitabilă și echilibrată a creșterii economice care să promoveze fericirea și bunăstarea tuturor popoarelor”. Ideea de a crea o nouă zi globală de conștientizare i-a aparținut lui Jayme Illien – filantrop, activist, om de stat și consilier special al ONU. Un an mai târziu, în 2012, a avut loc prima conferință privind fericirea, iar Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție care a decretat că Ziua Internațională a Fericirii va fi sărbătorită în fiecare an la 20 martie. Fericirea este considerată o stare emoțională caracterizată prin sentimente de bucurie, satisfacție, mulțumire și împlinire. În timp ce fericirea are multe definiții diferite, este adesea descrisă ca implicând emoții pozitive și satisfacții de viață. Fericirea îi ajută pe oameni să-și dezvolte abilități mai puternice de adaptare și resurse emoționale. Emoțiile pozitive sunt legate de o sănătate mai bună și de longevitate. Un studiu a constatat că persoanele care au experimentat mai multe emoții pozitive decât cele negative au fost mai susceptibile de a fi supraviețuit pe o perioadă de încă 12-13 ani. Persoanele care raportează că au o stare pozitivă de bunăstare sunt mai susceptibile de a se angaja în comportamente sănătoase, cum ar fi consumul de fructe și legume și exerciții fizice regulate. A fi fericit te poate ajuta să te îmbolnăvești mai rar. Stările mentale mai fericite sunt legate de creșterea imunității. Media la nivel global a fericirii în 2022 era de 67 la sută. Iar potrivit unui studiu realizat în 2022, 6 din 10 români intervievați s-au declarat fericiți sau foarte fericiți, adică 61 la sută, motivul principal de fericire fiind sănătatea și bunăstarea fizică. P.S. (Un procent ce mi se pare cam exagerat: oare i-au întrebat numai pe românii băuți, drogați ori bogați? – n.a.). Deci, nimeni nu știe ce-i fericirea. Atunci, să (mai) zâmbim pe această temă.” Femeile sunt fericite în ziua nunţii lor pentru că este singura dată-n viaţă când ştiu sigur cu ce să se-mbrace.”
– Iarăşi te-ai îmbătat! Ieri am fost cu adevărat fericită văzându-te treaz…– Da, draga mea, dar astăzi e rândul meu să fiu fericit!”
Concluzie. Sunt fericit că trăiesc.
Frison. „Când Domnişoara Ri îşi muşca buzele privindu-mă, era limpede că eu trecusem de fapt prin corpul ei, prin mintea ei, prin fantasmele ei şi că frisonul fin exprimat de buza de jos era semnul unui cataclism intern, al unui orgasm produs undeva în adâncuri.” (Matei Vişniec, „Negustorul de începuturi de roman”).
Monsieur. O profesoară de franceză îşi întreabă elevii: Care e diferenţa între Madame şi Mademoiselle? Un băiat din spate răspunde: Monsieur!
