Drink. – Volodea, bei o vodcă? – Nu! – Cu iubirea cum stai? – Toarnă!
Prostituția în Rusia medievală… și azi. Prostituția a devenit acceptată în Rusia după reformele lui Petru I cel Mare, care au creat o categorie considerabilă de bărbați celibatari, care serveau ani întregi în armată. Monarhii care l-au urmat pe Petru I au avut abordări diferite ale prostituției, de la abolirea completă la dezincriminare. Din 6 octombrie 1843, prostituția a devenit legală în Imperiul Rus și prostituatelor li s-a eliberat o carte de identitate specială. În majoritatea orașelor existau numeroase bordeluri, variind foarte mult ca lux și preț. Clienții erau din diverse grupuri, de la aristocrație la clasa muncitoare. Legal, doar femeilor li se permitea să dețină bordeluri. Cu toate acestea, prostituția stradală ilegală era dominată de proxeneți. Termenul kot desemna un proxenet de sex masculin, în timp ce o femeie proxenetă a fost numită banderșa. În Orientul Îndepărtat al Rusiei, la est de Lacul Baikal, prostituatele și comercianți japonezi au constituit majoritatea comunității japoneze din regiune după anii 1865. Unele culegeri de informații au fost efectuate în zona Vladivostok și Irkutsk de către prostituatele japoneze. Înainte de 1917, la Moscova existau între 25.000 și 30.000 de prostituate, și 3.000 de prostituate în 1928. Conform cercetărilor secrete efectuate la sfârșitul anilor 1920, aproape 60% dintre bărbații sovietici din mediul urban au recurs la serviciile prostituatelor. Exista și o categorie separată de prostituate care lucrau în hoteluri pentru turiști străini și acceptau plata doar în valută. Femeile care lucrau în hoteluri obișnuite și gări erau adesea protejate de poliția locală, dar cele din hoteluri de lux se aflau sub aripa KGB, fiind folosite și ca informatoare. Prostituția este ilegală în Rusia, încă de la crearea Uniunii Sovietice. Cu toate acestea, în anii post-sovietici, această industrie a cunoscut o creștere semnificativă.
Lipsa de măsură. „Copilăria mi-a adus o groază-n suflet față de lipsa de măsură, pe care-o socotesc una dintre cele mai rele trăsături ale unui om și-ale unei societăți. Lipsa de măsură în administrarea propriei persoane, lipsa de măsură la nivelul colectiv, fiindcă, începând cu urletele și cu vandalismul de pe stadioane și terminând cu cultul personalității, viciul e același: lipsa de măsură”. (Ileana Vulpescu, De-amor, de-amar, de inimă albastră)
Salvare. Ivan: Nevastă-mea, mereu nemulțumită, m-a încurajat să-mi caut o chestie pentru mărirea și întărirea penisului. Am găsit-o, am probat-o și rezultatul e rapid și fantastic. În plus, arată bine, are 22 de ani și o cheamă Natașa.
Petru cel Mare. ”Nu poate fi deci nimeni surprins că în septembrie 1689, exasperat de letargia familiei sale, Petru îi elimină brusc pe Sofia şi Ivan al V-lea, pentru a pune mâna pe o putere la fel de erodată ca trunchiurile de lemn roase de cari ai unei izbe părăsite. Are şaptesprezece ani. Din acel moment, o formidabilă maşinărie de inteligenţă şi de execuţie s-a pus în mişcare. Nimeni şi nimic nu o va opri. Pentru a occidentaliza acel imperiu care, după părerea sa, priveşte prea mult spre Asia, Petru I va rupe izolarea geografică a ţării sale. Pentru aceasta nu există decât un sigur mijloc: marea. Îşi înalţă aşadar privirile spre nord. Potrivit unei expresii legendare, de la care se va inspira Puşkin în primele trei decenii ale secolului al XIX-lea, el „va deschide o fereastră” spre Marea Baltică, dar, să nu uităm, şi spre Marea Neagră, ceea ce indică amploarea proiectului său. A studiat îndelung hărţile înainte de a-i înfrunta pe cei doi inamici seculari ai Rusiei, suedezii şi turcii. Aceştia sunt primii săi adversari. Între 1695 şi 1696, le răpeşte otomanilor dominaţia asupra Mării Azov, care prelungeşte Marea Neagră prin Strâmtoarea Kerci; această manevră este o primă și prodigioasă izbândă. (Jean Des Cars, Saga dinastiei Romanov)
Evrei. Moscova. E seară. Și liniște. Ca în piesa Take Ianke și Cadâr, se văd două prăvălii evreiești, alăturate. Una este a lui Șmilovici, croitor, a doua a lui Goldenberg, tot croitor. Stau la taifas. Subiectul e atât de drag evreilor – venirea lui Mesia. – Măi Șmil… oare vom apuca noi să vina Mesia? Că dacă o să vină o să fie mare bucurie pe noi, măi ! – La ce te gândești și ce bucurie? – Măi Șmil, măi, toți morții vor învia și toți or să aibă nevoie de haine, măi, iar noi nu o să prididim cu comenzile… – Ești prost de dai in gropi, da ce crezi? Nu vor învia și croitorii?!
Foc! Vladimir Putin, la restaurant, este întrebat de un chelner: – Mai doriţi ceva? Preşedintele Rusiei răspunde: – Da, vă rog să-mi flambaţi nota de plată!
Vladimir Vîsoțki (n. 1938, Moscova – d. 1980, Moscova) a fost un actor, cantautor, poet, prozator și scriitor rus din perioada sovietică. E cunoscut ca autor-interpret al pieselor sale la chitară acustică cu 7 corzi. În urma unui sondaj din 2012, Vîsoțki s-a clasat pe locul doi în topul rus „Idolii secolului XX”, fiind precedat doar de Gagarin. Deși ignorat practic total de oficialitățile sovietice, Vîsoțki a exercitat o influență enormă asupra „oamenilor obișnuiți” din Uniunea Sovietică. S-a bucurat de o largă apreciere în calitate de autor și cântăreț. În perioada anilor ’70 a secolului XX cetățenii sovietici își cumpărau casetofoane (o achiziție destul de costisitoare pentru acele vremuri) anume pentru a putea asculta cântecele lui Vladimir Vîsoțki. Multe dintre cântecele sale au ajuns aproape folclor, cu alte cuvinte, erau cunoscute practic de toți oamenii sovietici. Și asta în ciuda faptului că atât cântecele sale, cât și numele său nu erau pomenite niciodată în sursele oficiale de informație ale Uniunii Sovietice. Vîsoțki a compus în jur de 600 de poeme și tot atâtea cântece, a jucat circa 30 de roluri de film, a fost actor de teatru și a concertat aproape în toate orașele mari ale Uniunii Sovietice, chiar și în câteva din afara granițelor Uniunii (Paris, New York ș.a.). Întreaga cariera de actor de teatru și-a realizat-o pe scena teatrului Taganka din Moscova. Rolul lui Hamlet interpretat de el este și astăzi considerat ca unul dintre cele mai reușite spectacole ale teatrului Taganka. Vladimir Vîsoțki este autorul volumului de versuri Nerv, apărut postum, în perioada anilor optzeci. Versiunea românească a acestei cărți a apărut la editura Univers. A fost căsătorit cu celebra actriță franceză de origine rusă Marina Vlady (care a jucat și în filmul românesc după Steaua fără nume de M. Sebastian, prilej cu care a avut o aventură cu actorul Cristea Avram, soțul Olgăi Tudorache). Marina este autoarea unui roman memorialistic despre Vîsoțki a cărui traducere s-a făcut și în română, la începutul anilor ’90.
Proverbe rusești. Nu-l învăța pe cel învățat. Nu oferi sfaturi cuiva care are mai multă experiență ca tine. Diavolul trăieşte în apele liniştite. Apele liniştite sunt adânci; ferește-te de un câine tăcut și de apa liniștită. Este mai bine să ai o sută de prieteni decât o sută de ruble. (Un prieten la tribunal este mai bun decât banii din buzunar). Crezi, dar verifică. (Trust, but verify). Ai încredere, dar verifică – este o expresie binecunoscută, îndrăgită și de președintele Ronald Reagan. Cu toate acestea, nu mulți oameni știu că zicerea a venit în limba engleză direct din folclorul rus. În timp ce Reagan a folosit-o în contextul dezarmării nucleare, rușii o folosesc pentru a avertiza: cuvintele nu ar trebui să fie crezute fără rezerve. Un dansator rău își învinovățește testiculele. Un muncitor prost își învinovățește uneltele.
Circumspecţie. La un WC public britanic se afla un automat pentru prezervative, iar pe el inscripţia, sigla clasică a firmei Durex: „Corespunde normelor britanice”. Puţin mai jos, cineva a zgâriat: „Şi vaporul Titanic corespundea…”. Iată o supra-precauţie tipică british!
Sex. Sexul ”surpriză” este cea mai bună metodă de trezire, de păstrare a iubirii în cuplu. Cu o (mică) precizare: asta dacă nu eşti în puşcărie…
Alergii ciudate. Henric al III-lea nu putea sta singur într-o cameră în care era o pisică. Ducele de Epernon a leșinat la vederea unui iepure. Mareșalul d’Albret nu suporta carnea de mistreț sau de porc. Vladislau, regele Poloniei, se tulbura când vedea mere. Erasm nu putea suporta mirosul de pește fără să facă febră. Ticho-Brahé își simțea picioarele slăbite la întâlnirea cu un iepure sau o vulpe. Cancelarul Bacon a leșinat când a avut loc o eclipsă de lună. Bayle a avut convulsii când a auzit zgomotul apei curgând dintr-un robinet. (Din presa franceză a anului 1833)