Divorț (cu cântec). ” Şi mai interesant – fiind un prim precedent al divorţului solicitat simultan, „consensual” am zice azi – este „dosarul comis Andronache Donici contra Smarandei, fiica spătarului Grigore Codreanu”. Femeia, într-un foarte modern spirit „feminist”, se plânge instanţei că soţul ei „nu-şi aduce aminte de ea”, deşi „se află încă în vârsta tinereţilor”. Nu ştim – deşi ar fi fost foarte lămuritor – dacă femeia se apăra acuzând, ori ea a decis să ridice prima „securea războiului”: e cert doar că în arhive există şi plângerea soţului, care îşi găsise într-o seară, focoasa nevastă „în braţele unui prieten al ei chemat de dânsa”. Şi asta nu a fost tot… În alt rând, „văzând jupânița mea, Smărăndița, pe un tânăr bacal din Vaslui, fecior de văduvă, au poftit să se mulţumească şi de dânsul, mergând la casa maică-sii noaptea şi ziua, în câteva rânduri, sub cuvânt de vizită, unde au şi mâncat”. Iubirea pentru tânărul vasluian era fierbinte şi îşi cerea drepturile. Căutându-l acasă, dar aflând că flăcăul era la culesul viei, Smărăndiţa – se plânge bărbatul înşelat – „n-a pierdut vremea şi până seara a ajuns la vie, pe jos, fără slugă măcar” (hai că este culmea, măi Andronache, era nevoie, acolo, la vie…de martori? – n.a.). „De acolo, nemaiputând de osteneală (drumul spre fericire e lung şi anevoios – n.a.) s-au întors amândoi, într-un car cu lemne”. E subînţeles că soţul gelos – ori doar dornic să obţină probe pentru un divorţ ce i-ar fi sporit averea? – a angajat „spioni” – probabil chiar sluga refuzată ca însoţitor de către femeie – care să îi urmărească pas cu pas soţia…Conştient că dovezile sale sunt cam „subţiri”, comisul îşi acuză – clasic! – soţia de lipsă de spirit gospodăresc deoarece „vreme de opt ani nu a avut nici o purtare de grijă pentru lucrurile casei, care se împrăştie toată şi nu am nădejde să îmi pot lăsa casa singură măcar pentru o zi fără osăbit purtător de grijă”. Smaranda, acuzată grav pe toate planurile, se apără arătând în scris că Andronache e departe de modelul de virtute pe care îl revendică… Demersul ei eşuează, iar acuzaţia de violenţă conjugală este respinsă de instanţă, cu toate că însuşi comisul recunoscuse că a „folosit chipuri de blândeţe şi mai aspre” (adică bătaia) pentru a-şi „disciplina” soţia. Motivul? Pravila prevede că „mărturia slugilor nu poate fi primită”. Astfel este anulată şi acuzaţia de preacurvie „căci acele ţigance arătate prin jalbă a fi fost ţiitoarele boierului sunt fugite de la casa pârâtului de mai înainte vreme”. Încurajat de mersul procesului, Andronache Donici îşi repudiază hotărât soţia, obţine desfacerea căsătoriei şi totodată custodia averii acesteia.Vasile Alecsandri – care consemnează, pentru noi, această întâmplare – acuză Dicasteria de părtinire: adulterul femeii (chiar fără a fi probat convingător) atârnă greu în balanţă, în vreme ce păcatul, repetat şi cvasi-public, al bărbatului, este ignorat.” (Cezar Straton, Ecologia iubirii, 2004).
Risc. „Un amant o învaţă pe femeie ceea ce soţul ei îi ascunde.” (Balzac). Păi (!?). O tânără stătea, într-o seară târzie, melancolică…pierdută în vise, pe o bancă în parc. Când un individ ce părea, evident, un boschetar se așează, timid (imaginați-vă, prieteni, cam în genul sfiiciunii erotice a lui Charlie Chaplin din filmele lui neuitate – n.a.) lângă ea și o întreabă, într-un final, după multe ezitări: – Domnișoară, vreți să vă culcați cu mine?! -Nu! Cum ți-ai putut imagina, măcar, așa ceva, nesimțitule!? – Atunci, nu vă supărați…dar vă rog să plecați din patul meu! Trist, nu-i așa…?
La fel. Bigamia înseamnă a avea o femeie în plus. Ca şi monogamia, de altfel…” (H.L. Mencken).
Reproș. ”Luchi îi spune lui Ștefan: ”Cum ți-ai permis să vii la mine, la ora 2 noaptea, dacă mă găseai cu cineva?” ( Marin Preda – Jurnal intim, vol.2).
Adulter 1. „Prima poruncă a femeii adultere: să îţi iubeşti aproapele ca şi pe precedentul.” (Philippe Bouvard) 2. „Pentru a gusta deplin plăcerea adulterului, ar trebui să fii o persoană foarte pioasă…” (Anatole France). Așteptare. În caz că te întorci, te aștept în rochia mea cea mai bună, vin alb sau cafea, orice vrei să bei. Scuze că nu am renunțat la țigară, de atâtea ori mi-ai spus că nu e bine. Te aștept ca de atâtea ori….Voi purta parfumul cel pe care îl iubești atât de mult. Te aștept cu dorința mea arzătoare și sărutările mele furioase. Camera în întuneric, muzică de fundal și zâmbetul meu cel mai bun… Toate astea dacă vrei să te întorci… Încă te aștept… Ca prima dată când ai plecat fără să-ți iei rămas bun. Când ca o fantomă ai dispărut din scrisorile mele, din mâinile mele, din pielea mea… Sunt tot aici, în aceeași casă, la aceeași adresă, cu aceeași dragoste… În caz că vrei să te întorci… (Fernanda Meyer).
Moldoveni. ”Vlahuţă era moldovan din naştere, şi moldovan prin fire şi prin sentiment. De aceia, el nu a făcut stare, n’a urcat scările măririi, şi nu i-a gâdilit auzul glasul linguşitorilor. Şi-i plăcea mult tot ce era moldovenesc. Într’o vară, eram la băile Oglinzi, de lângă Târgul-Neamţului. Vlahuţă, care stătea la mănăstirea Agapia verile, de multă vreme, venise la Oglinzi împreună cu Delavrancea şi Artur Stavri. La umbra unui stejar bâtrân, stăteam lungiţi şi sfătuiam. Copilul meu, un copil de patru ani, se amestecă în vorbă, şi între altele, spune cuvântul „tăti (toate)“. Delavrancea îl ia în braţe, îi desmeardă pletele aurii şi-i zice, blând: toate, puiule, toate, nu tăti! Voia, adică, să-i corijeze graiul lui moldovenesc. Atunci Vlahuţă îi zice lui Delavrancea, cu un glas şi o căutătură ce nu se pot imita: – Lasă-l, domnule, să zică tăti, că-i moldovan şi-i frumos aşa! Şi netezindu-mi copilul pe obraz, îi spune şi el: Tăti, puiule, zi-i tăti.” (Artur Gorovei, Amintiri, în Viața Românească, 1920). Adio. O (tristă) femeie scrie pe net: „Am admis, atunci când am aflat, ca soțul meu să aibă o aventură: nu-s o proastă, ştiu că monogamia eternă e doar un slogan pentru naivi. Dar nu am putut admite permanentizarea acestei legături, neglijarea mea totală ca femeie, constatarea că partenerul meu mă crede, de fapt, idioată şi nu doar tolerantă. Acestea au fost, de altfel, puținele cuvinte pe care le-am adresat, la despărţire, celui care este azi fostul meu soţ”. Corect, doamnă necunoscută: altfel spus, ca şi moartea, nu adulterul trebuie să te sperie, ci eternitatea, eternizarea lui… Spaime (după spaime). Găina-i gripată. Porcul are pestă. Vaca-i nebună. Omul are Covid. Rusul Putin o luat-o cu capul! Heiii…mai e cineva sănătos pe planeta asta!? P.S. Da, doar arborii, Natura, cât a mai rămas! Ce păcat că oamenii nu-i ascultă… Arborele e o ființă tăcută. E ambițioasă, tenace, verticală, crește musai în sus, spre soare, spre lumină. Se îndoaie în furtună, cât poate. Dacă nu, se rupe, dă pui. Câte ar putea învăța Omul de la un simplu, banal arbore!
Gânduri (secrete) masculine (3). Iată câteva mărturii despre ce gândesc bărbații în timpul sexului, descoperite în cadrul unui sondaj realizat de Redbookmag.com. “Într-o sâmbătă, iubita mea a început să mă atingă… Eram acasă și până să-mi dau seama cât de excitat sunt, ea a sărit în duș și… m-a lăsat așa, excitat, apoi a plecat la cumpărături.” (Tim, 35 de ani). “Nu știu să explic de ce, dar când mă uit la soția mea, în timp ce linge o înghețata sau o acadea, mintea mea o ia razna” (Matthew, 29 de ani). ”Chiar și atunci când nu prea am chef de sex, ea face astfel încât să-mi vină cheful imediat. Seara și noaptea e perfect, dar dimineața…nu întotdeauna mă bucur de asta” (Dan, 31 de ani) . ”Prietena mea e genul ”fetei din vecini”, ușor timidă, dar când o facem…constat că nu mai e așa de timidă precum părea !” (Tom, 32 de ani). ”Iubita mea adoră s-o pipăi și s-o sărut într-un colț întunecat de bar, pe bancheta din spate a mașinii sau chiar în fața blocului! Cred că e ușor exhibiționistă, dar îmi place.” (Nils, 34 de ani) .
Fericirea. ”O vedeți colo, colo în vale,/Unde natura vesel zâmbește,/Unde păstorul zilele sale/În paza turmei le mărginește?/Inima simplă, nevinovată,/Orice dorință lesne-mplinită./La câmp simțirea e-adevărată,/La câmp viața e fericită:/La câmp, nădejdea zice, veniți,/În fericire de vreți să fiți !” (Grigore Alexandrescu).
Țintă. ”Dacă vrei să ajungi la fericire, atunci pune-ți orice ca țintă, numai un singur lucru nu : fericirea. (Lucian Blaga).
O, cred în fericire, cred! ”Mai arde soarele, mai arde/Ceaslovele-nserării calde/Bunăvestiri spre noi reped./O, cred în fericire, cred !” (Serghei Esenin).
Iubire. ”Fericirea nu constă în a fi iubit. Fiecare fiinţă umană are iubire pentru ea însăşi, şi totuşi, sunt mii care trăiesc o existenţă damnată. Nu, faptul de a fi iubit nu-ţi aduce fericirea. Dar a iubi, aceasta este fericirea!” (Hermann Hesse).
